Pavel Aglomazovski

Sfântul Mucenic Pavel Aglomazovski a fost un țăran din satul Aglomazovo, din regiunea Reazan, și a fost împușcat, laolaltă cu preotul Nicolae Probatov și cu alți unsprezece oameni, de un detașament de pedeapsă, în vremea prigoanei de după revoluție. Pagina Azbyka povestește mai ales viața preotului. Despre Pavel spune doar că era unul din cei uciși, dintre care doi se numeau Pavel.

Nicolae Probatov s-⁠a născut în 1874 în Ignatievo, lângă Kadom, ca fiu mai mic al unui preot. A urmat școala duhovnicească din Kasimov și seminarul din Tambov, în mare lipsă, s-⁠a căsătorit cu Varvara Algebraistova, fiica unui preot, și au făcut un pelerinaj la Sarov. Hirotonit preot în 1899, din 1906 a slujit în satul Aglomazovo, unde a înnoit iconostasul, a făcut un cor bun și a ridicat o școală cu loc pentru două sute de copii. Predica cu dar și nu lua bani pentru slujbe. În război a mers ca preot de regiment, deși avea trei copii. La întoarcere, în 1917, a spus că preoții nu mai sunt de trebuință, ci locuitori ai Cerului.

După revoluție, a oprit odată cu cuvântul adunarea țăranilor un grup de soldați care voiau să ia cărțile bisericii. În februarie 1918, țăranii care nu voiau să se înroleze în Garda Roșie au pornit spre orașul de ținut să alunge pe bolșevici și au cerut un moleben; preotul i-⁠a binecuvântat să lupte împotriva prigonitorilor Bisericii. Mulți s-⁠au întors, iar cei rămași au fost opriți de o mitralieră. Un detașament de pedeapsă a venit apoi în sat. Părintele Nicolae a trimis familia în satul vecin, dar el a rămas. Arestat, a fost bătut peste tălpi; a spus că nu a dansat niciodată și nu va dansa nici înainte de moarte, și le-⁠a răspuns batjocoritorilor: Hristos a răbdat fără păcat, iar noi răbdăm pentru păcatele noastre. Din lista celor arestați, comandantul a lăsat din femei numai pe Agafia, singura fără sprijin.

Seara, optsprezece condamnați au fost duși la râul Țna. Părintele Nicolae a ridicat mâinile și a rugat: Doamne, iartă-⁠i, că nu știu ce fac. După prima salvă s-⁠a ridicat, a început Cuvine-⁠se cu adevărat și a fost ucis de a doua. Au murit treisprezece: starostele bisericii Cosma Egorovici, țăranii Victor Krasnov, Naum și Filip (tată și fiu), Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexie, Ioan și Agafia; ceilalți au fugit târâș, s-⁠au ascuns la săteni și au povestit cele petrecute. Dimineața, țăranii au adus trupurile, iar trupul părintelui rămăsese țeapăn, cu mâinile ridicate, binecuvântând. Preoți din satele vecine l-⁠au înmormântat în noaptea târzie, cu ferestrele acoperite, ca să nu vadă pedepsitorii.

Sfântul Pavel este pomenit împreună cu ceilalți mucenici din Aglomazovo la 11 noiembrie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 23 iunie în Soborul sfinților din Reazan, după stilul nou.