Pavel de Verdun

Sfântul Ierarh Pavel de Verdun s-⁠a născut pe la 576, într-⁠o familie bogată, și a adormit în 647 sau 648. A fost episcop al cetății Verdun, în Lorena, în Franța, din 630. După unele relatări era fratele Sfântului Germain al Parisului. S-⁠a format la curtea regelui Clotar al II-⁠lea, într-⁠un cerc mic și influent de tineri, între care viitorul rege Dagobert I, Desiderie, mai târziu episcop de Cahors, și Eligiu, mai târziu sfetnicul lui Dagobert.

A devenit sihastru și a viețuit un timp pe muntele Paulsberg, de peste Mosela de Trier, în Vosgi; apoi s-⁠a alăturat mănăstirii din Tholey, în Saarland de azi, unde a condus școala și se spune că a ajuns al doilea egumen (626-643/647). Regele Dagobert I l-⁠a numit episcop de Verdun, în jurul anului 630. După viața lui, a fost făcut episcop împotriva voinței lui, la stăruința unuia dintre elevii săi, Adalgisel Grimo, și a găsit eparhia într-⁠o stare financiară foarte rea; a fost ajutat prin darurile lui Adalgisel și ale regelui Austrasiei. Tradiția îi atribuie minuni; după legendă, cuptorul din bucătăria mănăstirii nu era prea încins și totuși pâinile se coceau ca de obicei. Este ocrotitorul brutarilor și al plăcintarilor. Este pomenit la 8 februarie, după calendarul apusean (stil nou), ca sfânt al Bisericii nedespărțite.