Pavel Felițîn

Sfântul Sfințit Mucenic Pavel Felițîn, preot, s-⁠a născut în 1894 în satul Karpovo din ținutul Dmitrov, gubernia Moscova, în familia preotului Ioan Felițîn. A terminat școala duhovnicească din Dmitrov în 1910 și școala Șelaputin din Moscova în 1914, apoi a devenit citeț la biserica Învierii din Karpovo. În 1915 a fost mobilizat și în 1916 a fost luat prizonier; s-⁠a întors acasă în 1918. La 15 noiembrie 1920 episcopul Serafim Zvezdinski al Dmitrovului l-⁠a hirotonit diacon, iar în 1923 preot, pentru biserica Sfântul Nicolae din satul Gorki. La 4 aprilie 1931 a fost mutat la Moscova, la biserica Punerii Veșmântului din Leonovo, și a locuit la Alexandra Ivanovna Smirnova, văduva preotului Vladimir Smirnov.

A fost arestat la 15 noiembrie 1937 și închis la Taganka. După zece zile au venit agenți NKVD și la gazda lui, au făcut percheziție și, după ce s-⁠au distrat un timp, au dus-⁠o și pe ea la interogatoriu, învinuind-⁠o de adunări contrarevoluționare. Ea a negat și a ajuns în lagăr, de unde s-⁠a întors abia după opt ani. Un alt preot, Alexandru Kedrov, care slujea la biserica renovaționistă, a mărturisit că Felițîn este un tihonit convins și plin de ură față de puterea sovietică. La interogatoriul din 23 noiembrie, părintele Pavel a spus că aparține Bisericii tihonite, dar că nu a purtat nicio agitație contrarevoluționară.

La 5 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a condamnat la zece ani de lagăr. Preotul Pavel Felițîn a murit în captivitate la 17 ianuarie 1941 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut. Este pomenit la 17 ianuarie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova, după stilul nou.