Pavsilip

Sfântul Mucenic Pavsilip (Pavsolip) a fost un creștin din secolul al II-⁠lea, osândit la tăierea capului sub împăratul Hadrian, care a scăpat în chip minunat din mâna prigonitorilor și a murit curând după aceea, în jurul anului 140, la Heraclea Sintică, în Tracia. Izvorul rus îl numește sfințit mucenic. Este pomenit la 8 aprilie când este pomenit singur și la 15 aprilie când este pomenit cu Mucenicii Romei; izvorul sârbesc îl pomenește la 21 aprilie.

Potrivit izvorului grecesc, s-⁠a născut la Roma, dintr-⁠o familie înstărită și aleasă. După izvorul rus, a fost pârât de păgâni pe vremea când provincia Eutropia era cârmuită de prefectul Lucius, a fost prins și adus la judecata împăratului, înaintea căruia s-⁠a mărturisit fără teamă creștin. A fost bătut cu vergi de fier și dat în mâna cârmuitorului Pretie, care a căutat mult să-⁠l îndemne să aducă jertfă idolilor. Pavsilip a rămas neclintit, iar cârmuitorul, nereușind, a poruncit să fie pus în lanțuri și să i se taie capul, și să fie dus la moarte.

În drum, Sfântul Pavsilip s-⁠a rugat fierbinte ca Domnul să-⁠l izbăvească din mâinile călăilor și să-⁠i trimită o moarte grabnică. Domnul l-⁠a ascultat: mucenicul, bătut și slăbit, a simțit o asemenea putere încât a rupt lanțurile de fier și a fugit de străjile lui. Ele au alergat după el, dar Sfântul Pavsilip s-⁠a săvârșit în fugă. Atunci au venit creștinii și, cu cinste, cântând psalmi și cântări sfinte, i-⁠au îngropat solemn sfântul trup. Izvorul grecesc spune că a murit în jurul anilor 138 până la 140 la Heraclea Sintică, ca urmare a chinurilor îndurate în captivitate, ceea ce l-⁠a învrednicit cu dreptate de numele de mucenic; de aceea este numit „cel ce s-⁠a nevoit în Heraclea Traciei”. Este cinstit atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Catolică.