Alexei de la Bortsurmani

Dreptul Alexie de la Bortsurmani (în lume Alexei Alexeevici Gneușev, 1762 până la 1848) a fost preot la biserica Adormirii din satul Bortsurmani, gubernia Simbirsk, om de rugăciune și de milostenie. A fost slăvit de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse în august 2000. Se pomenește (stil vechi) la 21 aprilie, 4 august și 17 august, ziua mutării moaștelor în 2000.

Viața

S-⁠a născut în familia unui preot în satul Bortsurmani, ținutul Kurmâș, gubernia Simbirsk, azi în regiunea Nijni Novgorod. A terminat seminarul din Nijni Novgorod la douăzeci și doi de ani și s-⁠a căsătorit. În 1784 a fost hirotonit diacon de episcopul Damaschin al Nijnei, pentru biserica Adormirii din Bortsurmani, iar peste treisprezece ani, în 1797, episcopul Pavel l-⁠a hirotonit preot pentru aceeași biserică. La început nu s-⁠a deosebit prin asprimea vieții. Dar viața lui s-⁠a schimbat după o întâmplare: într-⁠o noapte a fost chemat ca preot să-⁠l împărtășească pe un om aflat pe moarte într-⁠un sat vecin; s-⁠a supărat, l-⁠a izgonit pe cel venit și s-⁠a culcat, dar apoi, mustrat de conștiință, a plecat. Intrând în casă, a văzut țăranul deja mort, iar lângă el un înger cu Sfântul Potir în mâini. Vedenia l-⁠a zguduit; a căzut în genunchi și s-⁠a rugat toată noaptea.

Din ziua aceea s-⁠a închinat cu totul slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, ducând o viață dreaptă și de nevoință. Slujea zilnic Liturghia, ținea pe cât putea regula de chilie monahală, primea pe cei ce veneau la el, ajuta în ascuns pe cei lipsiți și pe cei în nevoie, și se purta cu oamenii cu atâta blândețe și dragoste, încât le câștiga fără voie inimile. Era foarte aspru doar cu vrăjitorii și ghicitorii: nu-⁠i primea și poruncea să li se spună că îi va primi doar când se vor pocăi și vor lăsa lucrarea lor diavolească; îi mustra la fel și pe cei ce mergeau la ei. Pentru viața lui dreaptă și de nevoință a primit de la Dumnezeu darurile vindecării și ale înainte-⁠vederii și a fost învrednicit de multe descoperiri dumnezeiești. În războiul din 1812, rugându-⁠se la Liturghie pentru biruința Rusiei, a văzut un înger care i-⁠a spus că puterile cerești au pornit în ajutor și că dușmanul va fi zdrobit. Cu nouă ani înainte de moarte a ieșit la pensie, dar a slujit Liturghia aproape zilnic, fără să scurteze slujbele, urmând în toate rânduiala. În ultimii ani a trăit într-⁠o chilie mică, făcută anume pentru el, sub același acoperiș cu casa lui, unde s-⁠a dedat nevoințelor de asceză și rugăciune: purta cămașă de păr, dormea pe o pâslă tare, mânca o dată pe zi, nu mânca carne și ținea strict posturile. Faima lui de mare rugător și făcător de minuni s-⁠a răspândit departe.

Cuvintele Sfântului Serafim și minunile

Când veneau la Sfântul Serafim de Sarov oameni din ținutul în care trăia Alexie, cuviosul îi trimitea înapoi, încredințându-⁠i că au rugătorul lor stăruitor: „Omul acesta, prin rugăciunile lui, e ca o lumânare aprinsă înaintea tronului lui Dumnezeu. Iată un muncitor care, fără voturi monahale, stă mai sus decât mulți monahi. Arde ca o stea pe zarea creștină.” I se atribuie învierea unui băiat mort și vindecarea unei fetițe de șase ani care nu putea merge din naștere. Înainte de moarte a spus, spre mângâiere, că nu-⁠i va uita pe cei care-⁠l vor pomeni. A adormit în 1848 și a fost îngropat în fața altarului bisericii Adormirii din Bortsurmani.

Cinstirea

Locuitorii din jur i-⁠au cinstit mormântul și au slujit parastase, după care mulți dintre cei ce cereau vindecare scăpau de boli. Era și obiceiul de a lua țărână de pe mormânt și a o lua cu apă în boală grea. În octombrie 1913 o comisie a consistoriului din Nijni Novgorod a cercetat în Bortsurmani știrile orale și tipărite despre minuni, care s-⁠au dovedit, dar revoluția și prigoana n-⁠au lăsat canonizarea să fie dusă la capăt. În vremea sovietică autoritățile au încercat de mai multe ori să nimicească mormântul, dar cinstirea poporului și minunile au împiedicat-⁠o. A fost slăvit de Sinodul Arhieresc în august 2000; la 17 august 2000 moaștele i-⁠au fost mutate în biserica Adormirii din Bortsurmani, unde se află și azi.