Pelaghia Jidko

Sfânta Muceniță Pelaghia Jidko s-⁠a născut în 1897 în satul Kucearievka, ținutul Bobrov, gubernia Voronej, în familia țăranului Stepan Stepanovici Jidko. Inima ei nu mai găsea deplină mulțumire în viața lumii, așa că a hotărât să-⁠și închine viața lui Dumnezeu. În anii douăzeci mănăstirile din regiunea Voronej au fost închise și monahii s-⁠au împrăștiat prin sate, mulți slujind în biserici de parohie; în jurul lor s-⁠au adunat comunități creștine. Oamenii făceau voturi monahale și primeau tunderea ca în comunitățile creștine din vremea primelor prigoane; câte doi-⁠trei de aceeași gândire locuiau în case sătești și duceau viață monahală. După ce bisericile apropiate au fost închise, au început să cheme preoți acasă la slujbe.

Prigoana nu a încetat și, până la sfârșitul lui 1937, în raionul Buturlinovka nu mai rămăsese niciun preot, dar cei ce căutau viața monahală se adunau în continuare la rugăciune, alegându-⁠și drept conducător pe cel mai în vârstă și mai priceput duhovnicește. În 1937 NKVD-⁠ul din Voronej a început să nimicească ultimele comunități creștine. Au descoperit și lichidat o „organizație contrarevoluționară bisericească-⁠monarhică” în cinci raioane, cu 127 de oameni arestați. Între ei, la 27 noiembrie 1937 a fost arestată și Pelaghia, interogată în aceeași zi. A negat că ar fi făcut propagandă contrarevoluționară și a recunoscut doar că și-⁠a arătat nemulțumirea față de viața colhozurilor, spunând că fără colhozuri ar fi mai bine. O martoră a spus că Pelaghia i-⁠ar fi zis: voi faceți copii, munciți și vă chinuiți, iar noi suntem chinuite de puterea sovietică și de comuniști.

Cu toate că acuzații au respins vina, ancheta, sprijinindu-⁠se pe mărturii, a socotit dovedit că sunt membri activi ai unei organizații contrarevoluționare. La 15 decembrie 1937 troica NKVD a condamnat-⁠o la zece ani de lagăr. Atunci începuse să orbească, iar când a ajuns, la 16 ianuarie 1942, după multe închisori, în Karlag, în Kazahstan, era deja complet oarbă. Lumea din afară s-⁠a întunecat pentru ea, dar pentru creștina râvnitoare s-⁠a deschis întinderea ochilor dinlăuntru. Pelaghia Jidko a murit la 26 iunie 1944 la punctul Djartas al Karlagului și a fost îngropată în cimitirul lagărului, într-⁠un mormânt necunoscut.

Este pomenită la 26 iunie, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse și la 17 septembrie în Soborul sfinților din Mitropolia Voronej, după stilul nou.