Petru din Galatia

Sfântul Cuvios Petru din Galatia, numit și Petru cel din ostași, a trăit în veacul al IX-⁠lea. Înainte de a se face monah a fost ofițer de seamă în slujba împăratului, iar viața și-⁠a sfârșit-⁠o la Constantinopol, în mănăstirea Sfântului Foca. Este pomenit la 9 octombrie.

S-⁠a născut în provincia Galatia din Asia Mică, în vremea împăratului iconoclast Teofil, din părinții Teofil și Evdochia. În lume se numea Leon, iar Proloagele slavone îi dau numele Leontie. Era frumos la chip, puternic la trup și chibzuit la minte, așa că împăratul l-⁠a făcut comite, adică unul dintre ofițerii din preajma sa, și l-⁠a cinstit cu ranguri ostășești. Ani de-⁠a rândul a luptat în războaie și s-⁠a arătat viteaz, dar până la urmă a ajuns să disprețuiască toată slava aceasta.

A părăsit oastea și s-⁠a călugărit în mănăstirea numită Dafnon, unde a primit numele Petru. A trecut apoi în Olimpul Bitiniei, iar de acolo a mers la Ierusalim. Nici acolo nu a rămas, ci a umblat la Laodiceea și la Atalia, răbdând cu bărbăție ostenelile drumului și ale nevoinței și primejdiile din partea agarenilor pe care îi întâlnea pe cale. În cele din urmă s-⁠a întors în Olimp.

Faima vieții lui a ajuns până la curtea împărătească. Împăratul Vasile Macedoneanul, care a urcat pe tron în 867, l-⁠a înduplecat să se așeze în mănăstirea Sfântului Foca. Acolo Petru s-⁠a nevoit până la sfârșit și și-⁠a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului.

Nu trebuie confundat cu Sfântul Cuvios Petru Galateanul, care a trăit în veacul al V-⁠lea și este pomenit la 1 februarie.