Platon

Sfântul Mucenic Platon era fratele sfântului mucenic Antioh doctorul (pomenit la 29 iulie) și s-⁠a născut în Ancira Galatiei, într-⁠o familie cucernică. Încă tânăr a părăsit casa părintească și a purtat osteneala apostolică: mergea din oraș în oraș, plin de harul Duhului Sfânt, propovăduind Evanghelia între păgâni și uimind pe ascultători prin elocvența și prin temeinica lui știință a literaturii elene. Pentru aceasta a fost prins și dus în templul lui Zeus, înaintea guvernatorului Agripin. Judecătorul a încercat mai întâi să-⁠l convingă cu lingușiri să se lepede de Hristos, spunând că, dacă se închină zeilor păgâni, va ajunge în înțelepciune egal cu marele filosof Platon. Sfântul a răspuns că înțelepciunea filosofului este mare, dar trecătoare și limitată, iar înțelepciunea adevărată, veșnică și nemărginită se află numai în învățătura Evangheliei. Judecătorul i-⁠a oferit în căsătorie fiica lui frumoasă, ca preț al lepădării de Mântuitor, iar în caz de împotrivire l-⁠a amenințat cu chinuri și moarte. Platon a răspuns că alege moartea trecătoare pentru viața veșnică. Mâniat, guvernatorul a poruncit să fie bătut fără milă și închis.

O săptămână mai târziu a fost adus din nou în templul lui Zeus, unde erau pregătite uneltele de chin: cazane cu apă clocotită, un pat de fier înroșit, cârlige ascuțite. I s-⁠a cerut ori să aducă jertfă idolului, ori să încerce asupra lui însuși acele unelte. Mucenicul a refuzat din nou cu hotărâre, a fost chinuit iarăși, apoi aruncat în celulă, unde a stat optsprezece zile fără mâncare și apă. Când păgânii au văzut că nu-⁠i pot îndoi voința, i-⁠au propus viața și libertatea dacă va rosti: „Mare este Domnul Apollo”. „Nu vreau să păcătuiesc nici măcar cu cuvântul”, a răspuns mărturisitorul. La porunca prigonitorului, lui Platon i s-⁠a tăiat capul. Biserica Georgiei îl pomenește la 18 noiembrie (stil vechi; 1 decembrie stil nou).