Prohor Mihailov

Sfântul Mucenic Prohor Mihailov, țăran din parohia Gnezdovo, ținutul Vâșnii Volociok, gubernia Tver, a murit în aprilie 1918 pentru că a apărat biserica satului împotriva jefuirii averii ei. A pătimit împreună cu Petru Jukov și cu alți săteni.

În martie 1918, o ceată de conducători locali și de gardiști roșii a venit la biserica Semnului Maicii Domnului din Gnezdovo cu ordin de a face inventarul bunurilor bisericești. Au luat tot argintul și arama, veșmintele și toți banii bisericii, deși lăcașul de lemn era nou și sărac. Cel care dăduse ordinul s-⁠a înecat la scurtă vreme, aruncându-⁠se de pe un pod pe când era dus sub pază, iar țăranii au socotit aceasta o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru jefuirea bisericilor.

La adunarea ținutului din aprilie, enoriașii au mustrat pe gardiști pentru luarea nelegiuită a averii bisericii; între cei mai râvnitori apărători ai ei s-⁠au aflat Prohor Mihailov și Petru Jukov. Gardiștii au arestat pe loc cam treizeci de oameni, i-⁠au bătut și i-⁠au dus la Vâșnii Volociok, ucigând zece pe drum. Pe Prohor Mihailov l-⁠au bătut două zile, iar pe drum i-⁠au dat opt lovituri de baionetă; l-⁠au împușcat la a noua verstă, când își pierduse cunoștința și nu mai simțea chinurile.

Pe 8 aprilie trupurile mărturisitorilor au fost îngropate cu cinste în parohia lor. Episcopul Serafim (Alexandrov) al Tverului a binecuvântat ca întâmplarea să fie vestită în toată eparhia și să se slujească parastase în toate bisericile.

Sfântul Prohor este pomenit la 19 aprilie, la 18 iulie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Tver și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, după stilul nou.