Protion

Sfântul Mucenic Protion a fost tăiat cu sabia, împreună cu Sfântul Mucenic Dim, la începutul veacului al IV-⁠lea, în vremea împăratului Maximian Herculius. Locul muceniciei lor nu se cunoaște.

Sinaxarele bizantine amintesc scurt că Dim și Protion au fost decapitați. Mitropolitul Sofronie Evstratiadis a găsit într-⁠un manuscris de la Lavra Athosului, la 19 martie, o Viață mai întinsă a lor (sfârșitul s-⁠a pierdut). Aceasta povestește că cei doi s-⁠au înfățișat de bunăvoie cârmuitorului ținutului și L-⁠au mărturisit pe Hristos pe față. Cârmuitorul a poruncit să fie dezbrăcați, legați în lanțuri și bătuți cu curele de piele de bou și cu vergi cu țepi ascuțiți. Apoi i-⁠au dus pe rogojini în temniță, unde au stat treizeci de zile fără mâncare și fără apă. Un înger al Domnului le-⁠a vindecat rănile și i-⁠a hrănit cu hrană cerească, după cuvântul „pâinea îngerilor a mâncat omul”. După o lună, la porunca cârmuitorului, au fost aduși înaintea lui sănătoși, ca și cum nu ar fi suferit niciun chin. Mulțime de păgâni au căzut la picioarele lui Dim și Protion strigând că sunt creștini; cârmuitorul a poruncit îndată să fie decapitați toți cei ce se întorseseră la credință. Pe Dim și Protion i-⁠a învinuit de vrăjitorie, dar ei au răspuns că nu magia, ci Hristos i-⁠a vindecat. Cârmuitorul a poruncit să fie arși, dar focul nu i-⁠a atins. Mai întâi a fost decapitat Protion, apoi călăul i-⁠a tăiat capul lui Dim.

În Minei, la 12/25 aprilie, se află un canon în cinstea lui Dim și Protion, alcătuit de Cuviosul Iosif Imnograful. Sfântul Protion este pomenit la 25 aprilie, după stilul nou; numele lor nu a fost trecut în calendarul actual al Bisericii Ortodoxe Ruse.