Rafail

Sfântul Arhanghel Rafail (în ebraică Rafa'el, „Dumnezeu a vindecat”) este unul dintre îngerii cei mai mari ai lui Dumnezeu, pomenit pe nume în Cartea lui Tobit, în Vechiul Testament al Bisericii Ortodoxe, ca însoțitorul și ocrotitorul lui Tobie și vindecătorul lui Tobit. Se prăznuiește la 8 noiembrie (21 noiembrie pe stilul nou), în ziua soborului arhanghelilor și al tuturor puterilor cerești.

Numele și locul în Scriptură

Numele Rafail vine din rădăcina „rafa”, a vindeca, aceeași care se află în cuvântul ebraic de azi pentru medic, de unde și darul de vindecător atribuit îngerului. Dintre cei șapte îngeri cunoscuți din îngerologia iudaismului de după exil, doar Mihail și Gavriil sunt pomeniți pe nume în Scripturile socotite canonice de toți creștinii. Rafail e numit în Cartea lui Tobit, care este în Vechiul Testament la ortodocși și la catolici, la catolici fiind canonică. Ceilalți patru sunt Uriil, Raguil, Sariil și Ieremiil, după Cartea întâi a lui Enoh, capitolul 20, scrisă în secolul al II-⁠lea înainte de Hristos. Rafail e pomenit în Tobit și în Enoh, cărți din secolele al III-⁠lea și al II-⁠lea înainte de Hristos. În tradiția iudaică mai târzie a fost identificat cu unul dintre cei trei oaspeți cerești primiți de Avraam la stejarul Mamvri. Nu este pomenit pe nume în Noul Testament, iar tradiția creștină mai târzie l-⁠a legat de vindecare și de îngerul care tulbura apa la scăldătoarea Vitezda din Evanghelia după Ioan (5, 2-4).

În Cartea lui Tobit

În Cartea lui Tobit, îngerul apare în chip omenesc și devine tovarășul lui Tobie, fiul lui Tobit, spunându-⁠și numele „Azaria, din neamul lui Anania cel Mare”. În cursul călătoriei se arată puterile lui ocrotitoare, mai ales alungarea și legarea, în Egiptul de Sus, a demonului care ucisese șapte soți ai Sarei, fiica lui Raguil, care va fi mai târziu soția lui Tobie. Rafail l-⁠a pus pe Tobie să prindă un pește mare, apoi l-⁠a învățat cum să vindece, cu fierea peștelui, orbirea tatălui său și cum să gonească demonul afumând cu inima și ficatul. De aceea e adesea zugrăvit cu un pește mare în mână. După întoarcerea acasă și vindecarea orbirii lui Tobit, Rafail se descoperă: „Eu sunt Rafail, unul din cei șapte sfinți îngeri care înalță rugăciunile sfinților și intră înaintea slavei Celui Sfânt”. Se poate vedea aici o legătură cu îngerii fără nume din Apocalipsa lui Ioan. Despre puterile lui de vindecare nu se știe mai mult decât cele spuse de el lui Tobit, că a fost trimis de Dumnezeu să-⁠l vindece de orbire și să o izbăvească pe Sara, viitoarea soție a lui Tobie, de duhul rău Asmodeu.

În Cartea lui Enoh și în alte tradiții

În Cartea apocrifă a lui Enoh, Rafail e socotit al doilea între arhangheli, după Mihail. El îl leagă pe Azazel, care i-⁠a învățat pe oameni meșteșugurile și i-⁠a stricat prin aceasta, mâini și picioare, îl pune în întuneric într-⁠o gaură din pustiul Dudael, îl acoperă cu piatră aspră și ascuțită, și la marea zi a judecății Azazel va fi aruncat în foc. Cartea îl numește „unul dintre sfinții îngeri, îngerul duhurilor oamenilor” și spune că i-⁠a arătat lui Enoh cele patru locuri în care sufletele omenești așteaptă Judecata din urmă; stând la tronul Domnului, el „slăvește pe Cel Ales și pe cei aleși”. În Cartea întâi a lui Enoh, capitolul 54, alături de Mihail, Gavriil și Fanuil, el va prinde, în ziua judecății, oștile lui Azazel și le va arunca în cuptorul de foc. Tradiția gnostică îl înfățișează pe diagrama ofiților.

În islam, Rafail e cinstit ca unul dintre marii arhangheli, cu numele Israfil, socotit îngerul fără nume din Coran 6, 73, care stă veșnic cu trâmbița la buze, gata să vestească Ziua Judecății. Pentru Biserica Ortodoxă contează Scriptura canonică și Părinții; celelalte tradiții sunt pomenite aici doar ca istorie a numelui. În Biserica Catolică, ziua lui a intrat în anul liturgic roman în 1921, la 24 octombrie, iar din 1969 a fost mutată la 29 septembrie, împreună cu Mihail și Gavriil. Este socotit patronul medicilor și al călătorilor.