Mihail

Sfântul Arhanghel Mihail este cel dintâi dintre îngeri, mai-⁠marele oștilor cerești, pe care Biserica Ortodoxă îl numește Arhistrateg, adică voievod și căpetenie a cetelor îngerești. Sfânta Scriptură îl pomenește pe nume în Cartea profetului Daniel, în Epistola Sfântului Apostol Iuda și în Apocalipsă, iar tradiția Bisericii îl cinstește ca biruitor al diavolului, ocrotitor al poporului lui Dumnezeu și al Bisericii, vindecător și însoțitor al sufletelor. Este prăznuit la 8 noiembrie, în Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor Puterilor cerești, și la 6 septembrie, când se face pomenirea minunii de la Hone.

Numele

Numele Mihail vine din ebraică și înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”. Întrebarea așteaptă răspunsul că nimeni nu este asemenea lui Dumnezeu, de aceea numele a fost înțeles ca o mărturisire a smereniei înaintea Lui. Cuvântul „înger” traduce ebraicul „malah”, adică trimis, vestitor, iar „arhanghel” înseamnă cel dintâi dintre trimiși. În greacă numele lui este Mihail, în latină Michael, iar în arabă Mikail.

Căderea lui Lucifer

După tradiția Bisericii, Dumnezeu a zidit la început o mulțime nenumărată de îngeri, rânduiți în cete. În fruntea lor stătea Luceafărul, cel mai puternic, mai înțelept și mai frumos dintre ei. Acesta s-⁠a mândrit cu înălțimea lui, a încetat să împlinească voia lui Dumnezeu și i-⁠a ridicat la răzvrătire pe îngerii care îi erau supuși. Atunci unul dintre îngeri a rămas credincios lui Dumnezeu și a strigat: „Cine este ca Dumnezeu?”. În fruntea îngerilor rămași credincioși a intrat în luptă și l-⁠a aruncat din cer pe Luceafăr, care s-⁠a numit de atunci diavol și satana, împreună cu duhurile căzute. De aceea strigătul lui a devenit numele său.

De atunci oastea sfântă a îngerilor este condusă, după tradiție, de cei doi arhistrategi, Mihail și Gavriil. Biserica adaugă că mai presus de toate cetele îngerești a fost ridicată apoi Maica Domnului, „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii”.

În Vechiul Testament

În Vechiul Testament numele îngerilor apar rar, dar numele lui Mihail se află de trei ori la sfârșitul Cărții lui Daniel. Îngerul care vorbește cu proorocul spune că îngerul ocrotitor al Persiei i s-⁠a împotrivit douăzeci și una de zile, dar Mihail, „una dintre cele dintâi căpetenii”, a venit să-⁠l ajute. Mai departe îl numește pe Mihail „căpetenia voastră”, singurul care îl sprijină. Iar în proorocia despre vremurile de pe urmă, Daniel vestește că atunci se va ridica Mihail, „marea căpetenie care stă pentru fiii poporului tău”. De aici a pornit credința că Mihail este ocrotitorul poporului lui Dumnezeu.

Tradiția creștină vede lucrarea Arhanghelului Mihail și în alte arătări ale îngerului Domnului, chiar dacă numele nu este rostit: îngerul care i-⁠a stat în cale lui Valaam; bărbatul cu sabia scoasă care i s-⁠a arătat lui Iosua Navi lângă Ierihon și s-⁠a numit pe sine căpetenia oștirii Domnului; îngerul care a nimicit cei 185.000 de ostași ai regelui asirian Senaherib care asediau Ierusalimul; și îngerul trimis de Dumnezeu să-⁠i izbăvească pe cei trei tineri din cuptorul de foc din Babilon.

Tot tradiția socotește că Mihail este heruvimul cu sabie de foc pus de Dumnezeu să păzească drumul spre pomul vieții după izgonirea lui Adam din rai. De aceea pe unele icoane ale lui aureola este împodobită cu motive vegetale, ca semn al străjerului de la porțile raiului, iar această scenă apare printre chenarele icoanelor cu minunile lui. O culegere medievală de minuni ale Arhanghelului, atribuită diaconului Pantoleon, hartofilax al Marii Biserici, îl numește marele ocrotitor al creștinilor.

În Noul Testament

În Noul Testament Mihail este pomenit de două ori. Epistola Sfântului Apostol Iuda spune că Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului și se certa cu el pentru trupul lui Moise, nu a îndrăznit să rostească împotriva lui judecată de ocară, ci a zis: „Să te certe pe tine Domnul”. Este singurul loc din Scriptură în care Mihail este numit arhanghel. Apostolul se folosește aici de o povestire veche, pe care Clement Alexandrinul, Origen și Sfântul Atanasie cel Mare o cunoșteau dintr-⁠o scriere numită „Înălțarea lui Moise”: diavolul încerca să arate că are drept asupra trupului lui Moise, pentru că acesta îl ucisese pe egipteanul care lovea un evreu.

În capitolul al XII-⁠lea al Apocalipsei, Sfântul Ioan Teologul vede un război în cer: Mihail și îngerii lui se luptă cu balaurul cel mare, cu șapte capete și zece coarne, care o prigonea pe Femeia înveșmântată cu soarele și pe Pruncul ei. Balaurul, „șarpele cel de demult, care se cheamă diavol și satana”, este aruncat pe pământ împreună cu îngerii lui.

Arhanghelul și Judecata de apoi

Această imagine a lui Mihail în lupta dintre bine și rău a influențat multe scrieri creștine despre sfârșitul lumii. Tradiția i-⁠a atribuit nu numai biruința asupra satanei, ci și un rol la Judecata de apoi, când va chema morții din morminte cu glas de trâmbiță. Arhanghelul care cântărește sufletele la Judecată a devenit un motiv statornic în iconografia Judecății, iar Mihail a ajuns să fie cinstit ca ocrotitor al celor adormiți. Cântările Bisericii îl roagă să ne apere în luptă și să nu ne lase să pierim la Judecata cea înfricoșătoare.

O omilie coptă din secolul al X-⁠lea povestește pe larg cum Mihail va chema morții cu trâmbița, va plânge pentru soarta păcătoșilor, iar Hristos, la rugăciunile lui, îi va ierta. Tradiția spune și că lui i-⁠au fost încredințate de Dumnezeu sufletele lui Avraam și al Maicii Domnului, ca să le ducă la cer.

În scrierile vechi necanonice

Chipul Arhanghelului apare în multe scrieri vechi din afara canonului Scripturii. În Cartea lui Enoh, Domnul îi poruncește lui Mihail să-⁠l dezbrace pe Enoh de veșmintele pământești, să-⁠l ungă cu mir și să-⁠l îmbrace în veșmintele slavei. Într-⁠unul dintre manuscrisele de la Qumran, „Războiul fiilor luminii cu fiii întunericului”, Mihail conduce oștile luminii împotriva întunericului condus de Belial. În tradiția iudaică, Mihail este unul dintre cei patru îngeri, alături de Gavriil, Uriil și Rafail, care stau înaintea tronului lui Dumnezeu, și cel care primește sufletele drepților și le însoțește la cer.

Scrierile creștine apocrife dezvoltă aceleași teme. „Evanghelia lui Nicodim” (secolul IV) spune că Hristos, după pogorârea la iad, i-⁠a încredințat lui Mihail sufletele drepților ca să le ducă în rai. „Apocalipsa lui Pavel” (sfârșitul secolului IV) îi atribuie spălarea sufletelor celor care s-⁠au pocăit în lacul Aherusiei, înainte de intrarea în Ierusalimul ceresc. În „Umblarea Maicii Domnului prin munci” (secolul X), Mihail o călăuzește pe Fecioara prin iad și îi arată pricinile chinurilor păcătoșilor, iar ea îl salută cu vrednicie ca pe slujitorul Tatălui nevăzut și cel dintâi înaintea tronului lui Dumnezeu. O apocalipsă apocrifă a lui Ioan spune că Mihail și Gavriil vor suna din trâmbițe și la glasul lor se va scula toată firea omenească la Judecată.

Și Coranul îl pomenește pe Mikail ca pe unul dintre cei mai înalți îngeri, înger al milostivirii, care împarte hrana făpturilor.

Cinstirea în Biserică

În Ortodoxie, Mihail este numit Arhistrateg, căpetenia oștii sfinte a îngerilor care păzesc legea lui Dumnezeu, imagine prezentă încă din vremea apostolilor. Mitropolitul Macarie al Moscovei scria în Mineiul de citiri că Dumnezeu l-⁠a pus pe Arhistrategul Mihail ca pe o armă atotputernică și o pază împotriva puterii diavolului. De aceea este cinstit ca ocrotitor și tovarăș de luptă al Bisericii celei luptătoare, adică al tuturor celor credincioși lui Dumnezeu care se împotrivesc răului.

Sanctuarele închinate lui au apărut în secolul al IV-⁠lea, când era cinstit mai ales ca înger vindecător, apoi ca ocrotitor și căpetenie a oștii lui Dumnezeu. Credincioșii i se roagă pentru vindecare, pentru că este biruitorul duhurilor rele. În multe locuri din Asia Mică erau izvoare tămăduitoare închinate lui. La Constantinopol era cinstit ca mare vindecător ceresc, iar sanctuarul său cel mai vestit, Mihailionul, se afla în afara capitalei, acolo unde, după tradiție, i se arătase împăratului Constantin. Până în secolul al VI-⁠lea, cinstirea lui se răspândise în tot Răsăritul și Apusul.

Creștinii copți i-⁠au închinat Arhanghelului fluviul Nil. Ei îl prăznuiesc la 12 noiembrie, în fiecare lună în ziua a douăsprezecea, și la 12 iunie, când se revarsă Nilul, în semn de mulțumire pentru revărsarea apelor. În Apus, Mihail a fost socotit ocrotitorul Sfântului Imperiu Roman și apoi al Germaniei, iar Biserica Romano-⁠Catolică îl prăznuiește și la 8 mai.

Minunea de la Hone

În Frigia, în cetatea Colose, lângă Ierapole, un om al locului a zidit o biserică a Arhanghelului Mihail, în mulțumire pentru vindecarea fiicei sale cu apa unui izvor tămăduitor de acolo. În această biserică a slujit ca paracliser vreme de șaizeci de ani Cuviosul Arhip, vestit pentru viața sa curată. Păgânii, care îl urau, au hotărât să distrugă biserica și să-⁠l ucidă pe Arhip. Au unit două râuri de munte într-⁠un singur șuvoi și l-⁠au îndreptat spre biserică. Arhip s-⁠a rugat Arhanghelului să abată nenorocirea. Atunci Mihail s-⁠a arătat lângă biserică, a lovit muntele cu toiagul și a deschis o crăpătură largă, în care s-⁠au prăvălit apele, iar biserica a rămas neatinsă. Locul s-⁠a numit de atunci Hone, adică „crăpătură, deschizătură”. Biserica Ortodoxă face pomenirea acestei minuni la 6 septembrie.

Alte arătări

În 590 Roma era bântuită de ciumă. Papa Grigorie cel Mare a condus o procesiune de rugăciune pentru izbăvirea cetății și l-⁠a văzut pe Arhanghelul Mihail pe vârful mausoleului lui Hadrian, punându-⁠și sabia în teacă. După aceea molima a început să scadă. În amintirea acestei minuni s-⁠a așezat pe mausoleu o statuie a Arhanghelului, iar din secolul al X-⁠lea clădirea s-⁠a numit Castelul Sfântului Înger.

În 630, când longobarzii asediau cetatea Siponto, în Italia, Arhanghelul i s-⁠a arătat în vedenie episcopului cetății și i-⁠a îmbărbătat pe locuitorii înspăimântați, făgăduind că îi va ajuta să-⁠i biruiască pe dușmani. Tradiția spune că longobarzii au auzit un tunet puternic și au văzut un nor coborând pe muntele Gargano cu foc, fum și fulgere, iar spaima i-⁠a pus pe fugă.

Prăznuirea

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Arhanghelul Mihail la 8 noiembrie, împreună cu Arhanghelul Gavriil și cu toate cetele îngerești, și la 6 septembrie, pomenirea minunii de la Hone. Nenumărate biserici și mănăstiri îi sunt închinate în toată lumea ortodoxă, iar în popor Arhanghelii Mihail și Gavriil sunt numiți și „Sfinții Voievozi”. Este ocrotitorul celor ce poartă numele Mihail și Mihaela și al ostașilor, iar icoanele îl înfățișează în armură, cu sabie sau suliță, călcând peste balaur.