Gavriil

Sfântul Arhanghel Gavriil este unul dintre cei mai de seamă îngeri în tradiția iudeo-⁠creștină și în cea islamică, mesagerul prin care Dumnezeu face cunoscută oamenilor voia Sa. Numele lui, în ebraică, înseamnă „Dumnezeu este puterea mea” sau „puterea Domnului”. Creștinii îl cinstesc mai ales ca pe vestitorul Nașterii lui Hristos din Fecioara Maria. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește soborul la 26 martie, a doua zi după Buna Vestire, și la 13 iulie.

Numele și locul în Scriptură

Numele Gavriil, cu forma internațională Gabriel, se leagă în ebraică de sensul „Dumnezeu este puterea mea”. Din el au ieșit prenume ca Gavril, Gavrilă, Gabriele, Gavrilo, Gábor sau Djibril, în arabă Jibril. Una dintre sursele noastre observă că numele lui este pomenit de patru ori în Biblie, dar niciodată cu titlul de „arhanghel”: de două ori în Cartea lui Daniel (8, 16 și 9, 21) și de două ori în Evanghelia după Luca (1, 19 și 1, 26). De fiecare dată apare ca mesager care aduce vești însemnate. Sursa rusă spune că în Cartea lui Daniel el se arată profetului o dată în vedenie și o dată în trup.

În Vechiul Testament el îi tâlcuiește lui Daniel vedeniile: mai întâi îi vestește întoarcerea evreilor din robia babiloniană, apoi îi descoperă, într-⁠o vedenie duhovnicească, viitorul neamurilor și venirea Mesiei după „șaptezeci de săptămâni”. Cartea întâi a lui Enoh (de pildă 20, 7-8) și alte scrieri ebraice vechi, păstrate incomplet sau pierdute în ebraică, îl pomenesc și ele. Alături de Arhanghelul Mihail, el este descris ca ocrotitorul poporului lui Israel, care îl apără de îngerii celorlalte popoare.

În tradiția iudaică

Potrivit tradiției evreiești citate de sursa rusă, Gavriil este unul dintre cei patru arhangheli care stau în cele patru laturi ale tronului lui Dumnezeu și îndeplinesc rolul de străji la cele patru capete ale lumii (Cartea lui Enoh 9, 1). Cei patru arhangheli sunt pomeniți împreună și astăzi în rugăciunea ortodoxă „de dinaintea somnului”. Fiecare trei seminții ale lui Israel își au îngerii păzitori în acești patru arhangheli (Bemidbar Rabba 2, 10). Mihail și Gavriil îi apără pe evrei de prigonitori (Yalkut Hadash 57b) și se roagă înaintea tronului lui Dumnezeu pentru binele neamului omenesc și pentru izbăvirea poporului evreu din robie. Cei trei îngeri care s-⁠au arătat lui Avraam au fost Mihail, Gavriil și Rafail.

Sursa românească adaugă că în tradiția ebraică Gavriil a fost și îngerul pedepsei dumnezeiești care s-⁠a abătut asupra Sodomei și Gomorei. Potrivit unui midraș, în care este înfățișat ca înger al morții, el vine ca sol al „tribunalului suprem” după cei drepți, cu un cuțit perfect neted, și le ia sufletele, ceea ce se asemuie cu o „înjunghiere rituală cuvenită”; după păcătoși vine Samael, cu cuțit zimțat. Aceste idei țin de iudaism, nu de învățătura Bisericii Ortodoxe.

În Noul Testament și în Biserică

Potrivit Evangheliei după Luca, Gavriil i s-⁠a arătat în Templu dreptului Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, și i-⁠a vestit nașterea unui fiu. Zaharia nu l-⁠a crezut pe înger și, pentru aceasta, a fost lovit cu muțenia. În a șasea lună de la zămislirea Sfântului Ioan Înaintemergătorul de către dreapta Elisabeta, Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Nazaret, la Fecioara Maria, să-⁠i vestească nașterea după trup, din ea, a lui Iisus Hristos (Buna Vestire). Sursa engleză arată că i-⁠a spus Mariei că va zămisli și va naște un fiu prin naștere din fecioară. Potrivit tradiției Bisericii, tot arhanghelul Gavriil i-⁠ar fi adus Fecioarei vestea adormirii ei, cu câteva zile înainte. Creștinii, între care ortodocșii, catolicii, luteranii și anglicanii, îl cinstesc ca pe un sfânt.

Sursa rusă spune că, potrivit tradiției creștine, Gavriil descoperă tainele ascunse ale lui Dumnezeu. Sursa românească notează că el este, alături de Mihail, unul dintre cei mai însemnați îngeri și al doilea în rang între arhangheli; sursa rusă spune doar că este unul dintre cei patru arhangheli, fără a statornici o ordine.

În Biserica Ortodoxă soborul Arhanghelului Gavriil se prăznuiește cu slujbă de șase stihiri, la 26 martie și la 13 iulie. Pe icoane arhanghelul este înfățișat adesea cu o ramură înflorită din rai sau cu un crin; se întâlnesc și chipuri cu o oglindă sferică în mână, iar uneori cu o lumânare în felinar. Adesea este zugrăvit pe ușile de nord ale catapetesmei. Este unul dintre purtătorii de scut pe stema Imperiului Rus. La 22 septembrie 1972, papa Paul al VI-⁠lea a semnat o scrisoare apostolică către arhiepiscopul Vienei, prin care arhanghelul Gavriil este patronul poștei și al filateliei; pe această bază poșta austriacă a emis în 1973 un timbru cu imaginea arhanghelului (1490).

În islam

În islam, Jibril (Jabrail) este unul dintre cei patru îngeri deosebit de „apropiați” de Allah și principalul mijlocitor între Allah și profeți, între care Muhammad. În Coran este pomenit ca ocrotitorul lui Muhammad, care îl apără, împreună cu Allah, de necredincioși. Prin Jibril Allah i-⁠a trimis lui Muhammad descoperirea, Coranul; primele cinci versete din sura a 96-a, Al-⁠Alaq, sunt socotite de musulmani începutul acestor descoperiri. Sursa românească spune că Muhammad afirmă că Gabriel, cel cu o sută patruzeci de perechi de aripi, i-⁠ar fi dictat Coranul vers cu vers, și că în tradiția islamică este socotit duhul dumnezeiesc al adevărului. Tălmăcitorii Coranului îi pun în seamă și numiri ca „duhul”, „duhul sfânt”, „duhul credincios” și „duhul din porunca lui Allah”. Tradiția islamică (sunna) vorbește amănunțit despre rolul lui în viața lui Muhammad: i-⁠a transmis Coranul pe părți, l-⁠a ocrotit și l-⁠a povățuit, l-⁠a însoțit în „călătoria de noapte” la Ierusalim. Potrivit tradiției, Allah l-⁠a trimis să aducă pământul pentru zidirea lui Adam; apoi, după izgonirea din rai, i-⁠a fost ocrotitor, l-⁠a izbăvit pe Nuh (Noe) și pe fiul lui Ibrahim (Avraam), l-⁠a învățat pe Yusuf (Iosif) multe limbi, pe Daud (David) să facă zale, l-⁠a ajutat pe Sulaiman (Solomon) și i-⁠a vestit lui Zakaria nașterea lui Yahya (Ioan Botezătorul).

Alte pomeniri

Sursa rusă mai pomenește opere de artă și de literatură în care apare arhanghelul, dar ele nu țin de viața lui: de pildă, în poemul „Antonias” (1437) al lui Maffeo Vegio, Gavriil vorbește cu Sfântul Antonie. Poemul „Gavriliada” de A. S. Pușkin (1821) valorifică, cu blasfemie, subiectul Bunei Vestiri; Pușkin a căutat în repetate rânduri să convingă autoritățile că nu el este autorul. Alte nume de sursă sunt filme și jocuri moderne, care nu au legătură cu învățătura Bisericii și pe care nu le reproducem.