Willehad

Sfântul Ierarh Willehad a fost misionar anglo-⁠saxon la frizoni și la saxoni și primul episcop al Bremenului, din 787 până la moartea sa, la 8 noiembrie 789. Biserica îl pomenește la 8 noiembrie. Este cinstit mai ales în Apus, iar din 2006 și în eparhia Berlinului și a Germaniei a Bisericii Ortodoxe Ruse, ca sfânt cinstit local.

Misionarul S-⁠a născut în Northumbria, în jurul anului 740 sau 745, și s-⁠a format probabil la York, sub Ecgbert, fiind prieten cu Alcuin. A fost hirotonit și, în jurul anului 766 sau 770, a plecat în Frizia, unde a propovăduit la Dokkum și în Overijssel, continuând lucrarea Sfântului Bonifaciu, ucis de frizoni în 754. Printre primejdii a scăpat cu greu de mai multe ori, odată când frizonii voiau să-⁠l omoare, altădată când păgânii s-⁠au înfuriat că el și tovarășii lui dărâmaseră niște temple.

La adunarea de la Paderborn, din 777, Saxonia a fost împărțită în ținuturi misionare, iar zona dintre Weser și Elba, numită Wigmodia, i-⁠a fost dată lui. Din 780, la poruncă lui Carol cel Mare, a propovăduit în regiunea Weserului de Jos. Doi ani mai târziu, în 782, saxonii conduși de Widukind s-⁠au răsculat împotriva lui Carol, iar Willehad a fost silit să fugă în Frizia. Mai mulți dintre ajutoarele și prietenii lui au fost uciși. Folosind prilejul, a mers la Roma și a dat seamă papei Adrian I despre lucrarea sa.

La întoarcere s-⁠a retras timp de doi ani la mănăstirea Echternach, din Luxemburg de azi, unde a lucrat în scriptorium și și-⁠a adunat din nou ceata de misionari. După ce Widukind a primit botezul, în 785, și Carol cel Mare a cucerit Saxonia, s-⁠a întors la ținuturile de odinioară.

Episcopul Bremenului La 13 iulie 787 a fost hirotonit episcop, la Worms, în prezența lui Carol cel Mare, iar partea Saxoniei și a Friziei de lângă gura Weserului i-⁠a fost dată ca eparhie. Și-⁠a ales scaun la Bremen, pomenit întâia oară în documente în 782, și a zidit acolo o catedrală de lemn. A zidit și o bisericuță la Blexen. Catedrala a fost sfințită în 789 de ziua Tuturor Sfinților, la 1 noiembrie, iar Ansgar a lăudat-⁠o pentru frumusețea ei.

După o săptămână, pe 8 noiembrie 789, a murit la Blexen, pe Weser, azi parte din Nordenham, după unele izvoare din pricina unei febre mari. A fost îngropat în catedrala din Bremen. Nu a trăit să vadă întemeierea eparhiei, în 805.

Cinstirea Viața lui a fost scrisă în mănăstirea Echternach, iar arhiepiscopul Ansgar a alcătuit un cuvânt înainte pe care vremea l-⁠a socotit o capodoperă. Ansgar a așezat și moaștele lui în catedrală, în 860, iar credincioși veneau la ele din Bremen, Hildesheim, Osnabrück și Münster. În același an, o fată bolnavă din Wege a mers la mormântul lui și s-⁠a vindecat, iar satul este pomenit astfel întâia oară în documente. În vremea Reformei moaștele s-⁠au pierdut. Icoanele îl înfățișează în veșminte episcopale, cu o biserică în mână, dărâmând idolii.