Ravula din Samosata

Sfântul Cuvios Ravula din Samosata a fost nevoitor în Siria, Fenicia și Constantinopol și a întemeiat mai multe mănăstiri. A murit în jurul anului 530.

S-⁠a născut în cetatea siriană Samosata și a primit o educație bună. Tânăr, a îmbrăcat haina monahală și s-⁠a nevoit în pustii și în munți, urmând Sfântului Proroc Ilie și Botezătorului Ioan. Apoi a trecut în Fenicia, unde s-⁠a nevoit mult și s-⁠a făcut cunoscut prin daruri duhovnicești. Împăratul Zenon i-⁠a dat un ajutor în bani pentru ridicarea unei mănăstiri, înălțată cu sprijinul episcopului Ioan al Beritului. În preajma noii mănăstiri trăiau mulți păgâni, pe care locuitorii mănăstirii i-⁠au adus încet-⁠încet la creștinism. Sub urmașul lui Zenon, Anastasie (491-518), cuviosul a venit la Constantinopol și, primind iar bani de la împărat, a ridicat câteva mănăstiri în locuri diferite, una din ele purtând numele lui. A petrecut toată viața în osteneli, a fost mereu blând, milostiv și binevoitor față de oameni și mare rugător. A trăit optzeci de ani și înainte de moarte a auzit un glas: veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați. După o scurtă boală, cuviosul Ravula s-⁠a mutat la Domnul în jurul anului 530.

Este pomenit la 4 martie (zi mobilă), după stilul nou.