Rigobert de Reims

Sfântul Ierarh Rigobert de Reims a fost monah și egumen al mănăstirii Saint-⁠Pierre din Orbais, apoi episcop al Reimsului, în Galia. A adormit în jurul anului 745; unele izvoare dau anul 750.

După unele izvoare a urmat în scaun Sfântului Rieul și l-⁠a botezat pe Carol Martel. Mai târziu, din pricini politice, Carol l-⁠a alungat cu asprime din scaun și l-⁠a înlocuit cu Milo, un om războinic, care era deja arhiepiscop de Trier. Rigobert s-⁠a refugiat în Aquitania, apoi s-⁠a retras la Gernicourt, în eparhia Soissons-⁠ului, unde a trăit în pocăință și rugăciune, într-⁠o biserică a Sfântului Petru pe care o ridicase el. Când a fost chemat înapoi la Reims, s-⁠a înțeles cu episcopul pus de Carol și a rămas pustnic.

A fost îngropat la Gernicourt. Mai târziu, Hincmar a mutat moaștele lui la mănăstirea Sfântul Teoderic, iar apoi la biserica Sfântul Dionisie din Reims; cea mai mare parte se păstrează într-⁠o raclă la catedrala Notre-⁠Dame din Reims, iar o parte la catedrala din Paris, unde o capelă îi poartă numele. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 4 ianuarie (pe stil nou).