Rufin din Cezareea

Sfântul Mucenic Rufin din Cezareea a pătimit împreună cu Sfântul Mucenic Codrat din Nicomidia, cu Saturnin și cu alții, în vremea prigoanei împăratului Deciu (249-251) și a urmașului său Valerian (253-259).

Codrat se trăgea dintr-⁠o familie nobilă și avea avere mare, pe care o folosea pentru frații creștini întemnițați pentru credință. Când proconsulul Perenie, trimisul lui Deciu, a sosit la Nicomidia, Codrat s-⁠a înfățișat de bunăvoie ca să întărească prin hotărârea lui curajul tovarășilor închiși. Perenie a încercat mai întâi să-⁠l abată de la Hristos cu făgăduințe de daruri și cinstiri, apoi, văzând zădărnicia, l-⁠a aruncat în temniță și a poruncit să fie culcat cu spatele pe cuie mărunte și strivit cu o piatră mare. Plecând spre Niceea, proconsulul a poruncit să fie duși după el toți creștinii întemnițați, între ei Codrat. Ajuns în oraș, Codrat a cerut să fie duși la templul păgân și, de îndată ce i s-⁠au dezlegat mâinile și picioarele, s-⁠a repezit la idoli și i-⁠a răsturnat și sfărâmat. A fost supus chinurilor; ținea tare și întărea pe ceilalți mucenici, cărora li se ardeau rănile cu lumânări aprinse. În vremea chinurilor, un nor luminos i-⁠a învăluit, iar păgânii au rămas în întuneric; în tăcere se auzeau cântările îngerilor care slăveau pe Dumnezeu. Mulți dintre cei de față s-⁠au mărturisit îndată creștini. Perenie a pus faptele pe seama vrăjitoriei și a poruncit să fie duși în temniță cei noi aleși ai lui Dumnezeu.

Mucenicii au mers după proconsul la Apameea, la Cezareea, la Apolonia și la Helespont, unde au fost chinuiți ca să se lepede. Pe Codrat l-⁠au legat într-⁠un sac plin cu târâtoare otrăvitoare și l-⁠au aruncat noaptea într-⁠o groapă adâncă; dimineața toți au văzut cu mirare că era întreg. Când l-⁠au bătut fără milă, doi bărbați nobili, Saturnin și Rufin, s-⁠au umplut de milă față de mucenic; lucrul a fost observat, iar Saturnin și Rufin au fost decapitați. Perenie a supus pe Codrat la chinuri tot mai grele, dar nu i-⁠a putut frânge duhul. Sfântul își pierdea puterile și abia mai putea merge. Proconsulul i-⁠a cerut o ultimă dată să se lepede, iar el a răspuns că din pruncie nu recunoaște decât un singur Dumnezeu, pe Hristos. Proconsulul a poruncit să fie aprins un rug și să fie aruncat pe un grătar încins. Făcându-⁠și semnul crucii, Codrat s-⁠a culcat pe patul încins ca pe un pat moale și a ieșit nevătămat din flăcări. Proconsulul a poruncit atunci să i se taie capul.

Sfântul Rufin este pomenit la 23 martie, după stilul nou.