Sara din Schit

Sfânta Cuvioasă Sara din Schit, stareță fecioară din Schitul Libiei, este amintită în Pateric prin cuvinte de folos. Maica Sara a spus: „Dacă aș cere lui Dumnezeu ca toți oamenii să se zidească prin mine, aș fi găsită cerând iertare la ușa fiecărui om care se pocăiește. Dar mă rog lui Dumnezeu mai ales ca inima mea să fie curată față de El și față de toți.” Odată, doi mari bătrâni și sihaștri au plecat de pe muntele Pelusiului (în nord-⁠estul Deltei Nilului) să o vadă pe Amma Sara. Vorbind între ei, au zis: „Să smerim această bătrână.” Când au ajuns la ea, ea le-⁠a spus: „Luați seama să nu fiți voi smeriți prin cuvintele pe care le-⁠ați rostit. Iată, sihaștri au venit la o femeie. După fire sunt femeie, dar nu după valoare.” Odată a mers la Schit și i s-⁠a oferit mâncare. Nu a mâncat din cea mai bună, ci numai din cea simplă, ca să nu-⁠și facă din călătorie și vizită un pretext de a-⁠și slăbi postul. Atunci i-⁠au zis: „Cu adevărat ești ca cei din Schit.” Se spune că Amma Sara a trăit șaizeci de ani deasupra unui râu, fără să se uite vreodată pe fereastră să-⁠l vadă. Tot ea a zis: „Este bine ca omul să dea milostenie, chiar dacă o face ca să câștige aprobarea altora, căci prin aceasta va ajunge s-⁠o facă pentru Dumnezeu.”

Sfânta Sara a adus multe femei la monahism prin pilda vieții ei sfinte și plăcute lui Dumnezeu. A adormit în pace în anul 370, la optzeci de ani. Este pomenită la 13 iulie (stil nou; 26 iulie pe stil vechi).