Savatie din Kostroma

Sfântul Cuvios Mucenic Savatie din Kostroma, ieromonah, a fost unul dintre monahii Mănăstirii Bobotezei din Kostroma, uciși la 30 decembrie 1608 (stilul vechi) de interveniștii polono-⁠lituanieni și de ajutoarele lor, în Vremea Tulburărilor. Este cinstit ca sfânt local al ținutului Kostroma.

Kostroma este din veacul al XVII-⁠lea unul dintre simbolurile înfrângerii Vremii Tulburărilor. Mănăstirea Bobotezei, întemeiată în deceniul al treilea al veacului al XV-⁠lea de Cuviosul Nichita din Kostroma, ucenic și rudă a Cuviosului Serghie de Radonej, era la începutul veacului al XVII-⁠lea bine rânduită. În toamna anului 1608, oștile susținătorilor lui Dimitrie Mincinosul al II-⁠lea, numit „hoțul din Tușino”, biruiseră trupele guvernamentale la Rahmanțevo și la Rostov. Ca locuitorii altor orașe, kostromenii au hotărât să jure credință hoțului din Tușino, nădăjduind să se ferească de jaf și moarte; o solie de nobili și orășeni, în frunte cu arhimandritul Teodosie al Mănăstirii Ipatie și egumenul Arsenie al Mănăstirii Bobotezei, a plecat la Tușino. Curând însă nelegiuirile interveniștilor au dus la o răscoală populară, iar în Kostroma a fost răsturnată noua putere; voievodul trădător, cneazul Gorbaty-⁠Mosalski, a fost prins și omorât.

Pentru înăbușirea răscoalei, tușinenii au trimis detașamente de pedepsire, conduse de colonelul Lisovski, cu două mii de cazaci și 608 mercenari. Miliția locală nu le-⁠a putut ține piept. La 28 decembrie (stil vechi) 1608 Kostroma a fost cucerită, dar la 30 decembrie (stil vechi) mănăstirea a fost luată cu forța și pustiită, iar apărătorii ei au murit mucenicește. Istoricul bisericesc I. V. Bajenov scria despre ei că monahii Mănăstirii Bobotezei, credincioși țarului Șuiski, s-⁠au închis în mănăstire și au ales mai degrabă să-⁠și piardă avuțiile și viața decât să-⁠și calce datoria și jurământul; au murit ca mucenici ai credincioșiei, după ce mănăstirea a fost luată cu forța, iar tâlharii au jefuit icoanele, vasele, veșmintele și cărțile și au nimicit hrisoavele.

În sinodicul mănăstirii (de la sfârșitul veacului al XVI-⁠lea până la începutul celui al XVII-⁠lea) se află o însemnare cu jertfele acestui atac: ieromonahii Trifil, Macarie și Savatie, ierodiaconul Afinoghen, monahii Varlaam, Dionisie, Iov, Irodion, Simeon, Chiril, Maxim, Ioasaf și Gurie, trei slujitori, cinci slujitoare și treizeci și patru de țărani ai mănăstirii. Au pierit și monahii Mănăstirii Înălțării Sfintei Cruci din kremlinul Kostromei: arhimandritul Ghenadie, ieromonahul Antonie și nouă monahi. Triumful interveniștilor a fost scurt: în februarie 1609 o nouă răscoală a cuprins Kostroma, mulți nobili trădători au fost înecați în Volga, iar detașamentul rămas în oraș s-⁠a ascuns la Mănăstirea Ipatie, dar a fost curând zdrobit. Pomenirea celor uciși se făcea an de an în Mănăstirea Bobotezei, cu parastas și Liturghie la 30 decembrie. Tradiția a continuat și după ce, în veacul al XIX-⁠lea, mănăstirea a devenit de maici (Bobotezei-⁠Anastasiin), până la desființarea ei în secolul XX.

Refacerea mănăstirii, începută în 1990, a adus cu sine reînvierea vechilor rânduieli. La 5 martie 2004 Patriarhul Alexei al II-⁠lea a aprobat lista Soborului sfinților din Kostroma, în care sunt și numele apărătorilor Mănăstirii Bobotezei uciși în Vremea Tulburărilor. De atunci sunt cinstiți ca sfinți locali ai ținutului Kostroma.

Sfântul Savatie este pomenit la 5 februarie în Soborul sfinților din mitropolia Kostromei, după stilul nou.