Serghie Galin

Sfântul Cuvios Mucenic Serghie Galin a fost frate începător al Mănăstirii Zilantov din Kazan și a primit cununa muceniciei prin împușcare în 1918, împreună cu nouă frați ai lui.

În 1917 trăiau în Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului de la Zilantov, la marginea Kazanului, nouă monahi și novici, sub îndrumarea arhimandritului Serghie (Zaițev). În 1918, când Kazanul a fost eliberat de trupele alb-⁠cehe ale colonelului Kappel, au fost așezate pe colina din fața mănăstirii două tunuri care bombardau pozițiile bolșevicilor. La 28 august (10 septembrie în stilul nou) cehii s-⁠au retras și bolșevicii au intrat în suburbia unde se afla mănăstirea. Soldații Armatei Roșii au aliniat toată frăția la zidul curții mănăstirii și au împușcat-⁠o în salve. Apoi au părăsit mănăstirea și s-⁠au îndreptat spre oraș.

A rămas în viață numai bătrânul ieromonah Iosif, care la primele salve s-⁠a lăsat să cadă și a fost socotit mort. Ieșit de sub trupurile fraților lui, a mers în oraș și a găsit adăpost la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul. Părintele Iosif, ajuns surd și mort după un an, a povestit moartea mucenicească a fraților. Au fost împușcați arhimandritul Serghie (Zaițev), ieromonahii Lavrentie (Nikitin) și Serafim (Kuzmin), ierodiaconul Teodosie (Alexandrov), monahii Leonție (Kariagin) și Ștefan, novicii Gheorghe (Timofeev), Serghie (Galin), Ilarion (Pravdin) și Ioan (Sretenski). Slujba de înmormântare a mucenicilor a săvârșit-⁠o arhimandritul Ioasaf (Udalov), mai târziu episcop și sfințit mucenic.

Cuvioșii mucenici au fost canonizați în 1998 ca sfinți cinstiți local în eparhia Kazanului, iar în august 2000, la Sinodul Arhieresc Jubiliar, au fost numărați între noii mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, pentru cinstire în toată Biserica. Serghie Galin este pomenit la 10 septembrie, după stilul nou (28 august în stilul vechi), la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori și la 17 octombrie în Soborul sfinților din Kazan.