Serghie Lavrov

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Lavrov a fost protoiereu la Tambov și a murit în închisoare la 18 ianuarie 1934, pătimind pentru credința și pentru păstrarea unității bisericii sale.

Preotul S-⁠a născut în 1872 în satul Kulikî, ținutul Morșansk, gubernia Tambov, în familia preotului Nicolae Lavrov. A absolvit Seminarul din Tambov în 1893 și a fost învățător într-⁠o școală sătească. În 1894 a fost hirotonit preot în satul Viazovaia Vârșina, iar în 1897 a fost mutat în satul Volhonșcina, unde a slujit douăzeci de ani. Între 1903 și 1911 a ridicat acolo o biserică nouă din piatră și a primit pentru aceasta, în 1913, Ordinul Sfânta Ana clasa a III-⁠a; în 1916 i s-⁠a dat crucea pectorală, iar în 1917 a fost mutat la catedrala din Tambov. În februarie 1917 a fost ales la congresul clerului președinte al fabricii de lumânări a eparhiei, slujbă de scurtă durată din pricina venirii bolșevicilor. În 1920 a fost numit la biserica Sfinții Petru și Pavel din Tambov și ales membru al Consiliului Eparhial.

Încercările În mai 1923 a fost arestat sub învinuirea de a fi spart lacăte și a furat vase bisericești, învinuire neconfirmată, și a fost eliberat după două săptămâni. În 1925 renovaționiștii au încercat să alunge pe ortodocși din Tambov și să pună mâna pe biserica Sfinții Petru și Pavel; părintele Serghie și enoriașii au apărat biserica, iar la 19 august a fost arestat și ținut în închisoare trei luni și jumătate. La 30 ianuarie 1926, ieșind de la privegheare, a fost atacat de un necunoscut care l-⁠a lovit de trei ori cu un cuțit finlandez. Rănile au fost grave, a stat aproape de moarte vreo două luni, apoi s-⁠a vindecat, s-⁠a întors la slujbă și a fost ridicat protoiereu.

În octombrie 1927 episcopul Vasian (Piatnițki) de Kozlov a primit de la mitropolitul Serghie (Stragorodski) îndrumarea pomenirii lui și a autorităților la slujbă și a ținut-⁠o ascunsă un an, anunțând-⁠o în iulie 1928. Starostele și mulți credincioși de la Sfinții Petru și Pavel l-⁠au întrebat pe părintele Serghie ce crede; el a răspuns că, de vreme ce această pomenire a adus tulburare și dezbinare în viața deja zbuciumată, preoții bisericii vor evita să o introducă. Slujirea mai departe a fost dificilă și a ieșit din cadre; a slujit acasă și în casele fiilor săi duhovnicești, precum și în bisericile unor preoți care gândeau ca el, nu puțini atunci la Tambov.

Arestarea și moartea În 1932 OGPU a hotărât să aresteze preoții cei mai cunoscuți și mirenii cu autoritate din Tambov care nu erau de acord cu poziția mitropolitului Serghie. La 20 iunie 1932 părintele Serghie și alți preoți au fost arestați și închiși în penitenciarul orașului. O săptămână mai târziu a fost interogat și, cerând să-⁠și scrie singur mărturia, a recunoscut doar că vorbise prea mult despre puterea sovietică, dar nu în fața mulțimii, și a spus că nu a făcut nicio acțiune activă. Actul de acuzare din 22 noiembrie 1932 îl învinuia că a făcut agitație antisovietică sistematică, socotind puterea nelegitimă, și că s-⁠a folosit de prejudecățile religioase ale maselor. La 1 ianuarie 1933 troica OGPU l-⁠a condamnat la cinci ani de exil în Ținutul de Nord, dar nu a mai fost trimis acolo. Aflându-⁠se în închisoarea din Tambov, s-⁠a îmbolnăvit grav și a murit în spitalul închisorii la 18 ianuarie 1934.

Este pomenit la 18 ianuarie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 10 august în Soborul sfinților din Tambov și la 23 septembrie în Soborul sfinților din Lipețk.