Serghie Liubomudrov

Sfântul Sfințit Mucenic Serghie Liubomudrov a fost preot în satul Sușkovo din gubernia Riazan și a fost împușcat la Butovo la 21 februarie 1938, pentru că îngropase pe episcopul retras din localitate.

S-⁠a născut la 4 iulie 1878 în satul Mîșți, ținutul Kasimov, în familia preotului Ioan Liubomudrov. În 1899, după trei clase de seminar la Riazan, a devenit psalt la catedrala din Pronsk. În 1906 a fost hirotonit diacon la biserica icoanei Maicii Domnului de Kazan din Sușkovo, ținutul Luhoviți, iar în 1916 preot la aceeași biserică, unde a slujit până la arestare. A slujit ultima oară la 3 februarie 1938 și a fost arestat la 6 februarie și închis la Kolomna.

Președintele sovietului sătesc a dat, la cererea NKVD, o adeverință că preotul face agitație contrarevoluționară spunând că comuniștii închid bisericile și că le-⁠a zis credincioșilor din colhoz să ceară de la sovet voie să umble cu molitfa pe la case. Era învinuit și că, atunci când murise în sat episcopul retras Teodosie (Ganițki), chemase pe alți preoți și pe popor la înmormântare. La interogatoriu a explicat că episcopul avea vreo optzeci de ani, slujise mai înainte la Kolomna și după surghiun se așezase la Sușkovo, că a murit la începutul lunii mai și că el, ca preot al parohiei, l-⁠a îngropat, fără să anunțe pe nimeni; la slujbă și la înmormântare au fost cam o sută cincizeci de oameni, iar din cler cinci. Despre morminte a spus că a săvârșit pe mormântul episcopului vreo cincizeci de parastase, dar nu răspândise zvonuri că el ar fi fost sfânt. Despre umblatul cu molitfa, a povestit că în 1936 a cerut singur voie la sovet, apoi la un alt sovet și la procuror, a primit peste tot răspuns negativ și nu a mers, iar când starostele l-⁠a întrebat din nou în 1937, i-⁠a spus că va merge doar dacă sovetul îngăduie. Întrebat dacă slujește din convingere sau din interes și dacă știe că religia este opium pentru popor, a răspuns că slujește din convingere și că nu socotește religia opium. Nu s-⁠a recunoscut vinovat de nicio acuzație.

Ancheta s-⁠a încheiat la 8 februarie, la 16 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a osândit la moarte, iar la 21 februarie a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la Butovo.

Este pomenit la 21 februarie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo, la 23 iunie în Soborul sfinților din Riazan și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.