Sevastiana Ageeva-⁠Zueva

Sfânta Cuvioasă Muceniță Sevastiana Ageeva-⁠Zueva a fost monahie, fiică duhovnicească și ajutoare în gospodărie a mitropolitului Serafim Cicagov, și a adormit în lagărul Bamlag la 11 iulie 1938.

S-⁠a născut la 20 noiembrie 1872 în satul Staro-⁠Ivanțevo, ținutul Arzamas, gubernia Nijni Novgorod, în familia țăranilor Hariton Nichitici și Minodora Abramovna Ageev-⁠Zuev, și a primit la botez numele Stefanida. În 1892 a intrat novice la Mănăstirea Învierii Fiodorovski din eparhia Vladimir și din 30 mai a lucrat la bucătărie. În 1915 egumenă a fost numită monahia Arsenia (Dobronravova). În 1924 aceasta a primit în mănăstire pe mitropolitul Serafim (Cicagov), întors din exil, care a stat acolo câțiva ani, până a fost numit la scaunul Sankt Petersburgului, atunci redenumit după numele orașului. Mitropolitul avea șaptezeci și doi de ani, și egumena Arsenia i-⁠a dat să-⁠l ajute în gospodărie două monahii, între ele Stefanida, tunsă între timp în mantie cu numele Sevastiana. În 1933 mitropolitul a fost scos din slujire și s-⁠a așezat într-⁠o casă particulară din localitatea Udelnaia, lângă Moscova, unde l-⁠au urmat monahiile Sevastiana și Vera (Vtiurina).

La 30 noiembrie 1937 mitropolitul Serafim a fost arestat, la 7 decembrie troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 11 decembrie a fost împușcat la Butovo. La 10 decembrie au fost arestate monahiile Sevastiana și Vera și interogate în aceeași zi. Sevastiana a spus că din 1927 nu avea nicio ocupație și trăia din darurile admiratorilor mitropolitului Serafim, că ea îi era admiratoare și îi ascultase, că la el veneau mulți clerici, monahi și mireni după sfat și că el slujea în locuință, la slujbe fiind ea, monahia ajutătoare și alți admiratori. Despre puterea sovietică a spus că nu o recunoaște și o socotește puterea lui Antihrist, trimisă de Dumnezeu ca pedeapsă a poporului pentru păcate, și că a spus aceasta și altora; a recunoscut că le-⁠a spus credincioșilor să nu participe la alegerile pentru Sovietul Suprem, fiindcă puterea aceea sfărâmă bisericile și surghiunește fără vină pe credincioși și pe clerici. Era neștiutoare de carte; protocolul i-⁠a fost citit și l-⁠a semnat cu amprenta degetului mare.

La 20 decembrie 1937 troica NKVD a condamnat-⁠o la opt ani de lagăr. A adormit în Bamlag, în Extremul Orient, la 11 iulie 1938 și a fost îngropată într-⁠un loc necunoscut. Este pomenită la 11 iulie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 20 iunie în Soborul sfinților din mitropolia Ivanovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.