Simeon Kulgavets

Sfântul Sfințit Mucenic Simeon Kulgavets a fost preot în satul Iakot, raionul Dmitrov, lângă Moscova, refugiat din Polonia, și a fost împușcat la Butovo la 21 februarie 1938.

S-⁠a născut la 2 februarie 1882 în așezarea Lomazî, ținutul Belsk, gubernia Sedlețk, în familia țăranului Demian Kulgavets. Tatăl a murit când Semion avea trei ani, familia era săracă, iar mama a muncit cu ziua. A terminat școala de psalți și a slujit ca psalt într-⁠o biserică din ținutul Belsk. În 1915, când germanii au ocupat gubernia Holm, a plecat în centrul Rusiei, a fost primit ca refugiat la Mănăstirea Nikolo-⁠Peșnoșski din ținutul Dmitrov și a trăit acolo un an. Între 1917 și 1922 a fost milițian la Moscova. În 1922 a cerut arhiereului să fie rânduit și a fost trimis psalt la biserica din satul Dulovo, raionul Korceva, regiunea Tver, iar în 1925 a fost mutat la biserica din satul Orudievo, raionul Dmitrov. În 1930 a fost hirotonit diacon și, în același an, preot la biserica Nașterea Maicii Domnului din satul Iakot.

La 18 ianuarie 1938 a fost arestat sub învinuirea de agitație antisovietică și închis la Butîrka. Martorii au declarat că ar fi zis: a apărut o constituție nouă, dar prigoana împotriva Bisericii nu s-⁠a oprit, bisericile se închid iarăși și preoții sunt luați fără vină; se spune că Biserica e despărțită de stat, dar puterea sovietică ia impozite de la preoți. Întrebat de ce a plecat din Polonia în 1915, a răspuns că nu a avut nici un scop, ci a fost nevoit să plece fiindcă locurile lui erau ocupate de germani și a plecat ca refugiat. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. La 11 februarie 1938 troica NKVD l-⁠a condamnat la moarte, iar la 21 februarie a fost împușcat și îngropat într-⁠o groapă comună necunoscută la Butovo.

Este pomenit la 21 februarie și, după stilul nou, la 29 mai (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici de la Butovo și la 5 septembrie (zi mobilă) în Soborul sfinților din Moscova.