Șio

Cuviosul Șio din Mgvime a trăit în Georgia, în veacul al VI-⁠lea, și este pomenit la 4 ianuarie și la 4 februarie (stil nou), împreună cu ucenicul său Evagrie.

Evagrie fusese duce al ținutului Zihandini și mare dregător la curtea regatului Kartli, în vestul Georgiei, și voia să se facă monah. Într-⁠o zi, la vânătoare, a văzut un porumbel aducând hrană pustnicului Șio, și a socotit aceasta o minune. Șio s-⁠a împotrivit la început, pentru că hotărârea era prea grabnică, dar Evagrie a stăruit. Atunci Șio i-⁠a poruncit să se întoarcă acasă, să-⁠și rânduiască treburile, să-⁠și ia rămas bun de la ai lui, iar apoi să meargă pe malul râului Mtkvari și să înfigă în apă un toiag primit de la el. Dacă râul avea să se usuce în fața lui, aceasta era semn dumnezeiesc să înceapă viața monahală; altfel, trebuia să renunțe. Evagrie a făcut așa și, după voia lui Dumnezeu, a rămas cu Șio. Numărul nevoitorilor din jurul lor a crescut și s-⁠a născut mănăstirea.

Evagrie a cumpărat pe cheltuiala lui satul Saltemba, cu pământurile sale, pentru obște. După o vreme, Șio, cu binecuvântarea duhovnicului său, s-⁠a retras într-⁠o peșteră și l-⁠a pus pe Evagrie egumen al obștii.