Smaragd din Roma

Sfântul Mucenic Smaragd din Roma a fost deținut creștin, tovarăș de închisoare al diaconului Chiriac și al lui Largie, și a murit în chinuri în vremea persecuției lui Dioclețian și Maximian.

Smaragd împreună cu Chiriac și Largie primea ajutoare de la bogatul Frason și le împărțea deținuților. Hirotonit de papa Marcel, Chiriac a ajuns diacon. Cei trei au fost siliți la muncă grea și apoi, când fiica lui Dioclețian, Artemia, chinuită de un demon, a fost vindecată și botezată de Chiriac, împăratul i-⁠a eliberat pe Chiriac, Smaragd și Largie. Mai târziu, Chiriac a fost trimis în Persia să vindece fiica regelui persan, iar la întoarcerea la Roma a fost prins din porunca lui Galeriu, care l-⁠a pus să fie purtat gol și în lanțuri după carul lui. Papa Marcel a mustrat în public pe împărat pentru cruzimea față de creștinii nevinovați, a fost bătut cu toiege și pus păzitor de vite. Chiriac, Smaragd, Largie și un alt deținut, Crisentian, au murit în chinuri. Atunci au fost executați și prințesa Artemia și încă douăzeci și unu de deținuți. Papa Marcel, eliberat pe ascuns de clerici, a dezgropat trupurile lui Chiriac, Smaragd și Largie și le-⁠a îngropat pe moșia a două creștine, Priscila și Lucina, din împrejurimile Romei, prefăcând casa Luciniei în biserică. Maxențiu a poruncit s-⁠o distrugă și s-⁠o prefacă în staul, iar pe papă l-⁠a osândit să îngrijească de vite toată viața; sfântul a murit în anul 310, istovit de foame, frig și duhoare.

Smaragd este pomenit la 20 iunie, după stilul nou, împreună cu papa Marcel și cu ceilalți.