Sofian de la Antim

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim (1912-2002), arhimandrit, a fost duhovnic la Mănăstirea Antim din București, pictor bisericesc, membru al mișcării „Rugul Aprins” și deținut politic în anii 1958-1964. Era numit „Duhovnicul Bucureștilor” și „Apostolul Bucureștilor”.

S-⁠a născut Serghei Boghiu la 7 octombrie 1912, în satul Cuconeștii Vechi din județul Bălți, în Basarabia, al treilea din cei șase copii ai unei familii de țărani. La paisprezece ani a intrat în obștea Schitului Rughi, lângă Soroca. A învățat cântarea bisericească la Dobrușa, apoi a urmat seminarul monahal de la Cernica. A fost tuns monah la Dobrușa la 25 decembrie 1937, cu numele Sofian. A studiat Academia de Arte Frumoase și Facultatea de Teologie din București. Format în cercul isihast al „Rugului Aprins”, a fost arestat în 1958 și condamnat la cincisprezece ani, din care a executat aproximativ șase în închisori și lagăre. După eliberare s-⁠a întors la Antim, unde a fost stareț și duhovnic mult căutat, și a lucrat ca iconar în România, Liban și Siria. A trecut la Domnul la 14 septembrie 2002, la Mănăstirea Antim.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât în iulie 2024 canonizarea lui, cu pomenirea la 16 septembrie (stil nou). Este socotit primul sfânt canonizat din Ortodoxie care a trăit în secolul al XXI-⁠lea.