Ștefan al Serbiei

Sfântul Ștefan al Serbiei, numit și Orbul, din neamul Brancovici, a fost un domnitor sârb din secolul al XV-⁠lea, orbit de sultan, care a murit în surghiun în Italia în anul 1468 și ale cărui moaște au fost găsite nestricate.

Era fiul despotului Gheorghe și al Irinei. A trăit împreună cu sora lui, Mara, la curtea sultanului Murad al II-⁠lea, iar el și fratele său Grigorie au fost orbiți la Adrianopol de sultan, pentru o vină închipuită. Fiind nevinovat, Ștefan și-⁠a purtat suferința cu curaj. A ajuns stăpânul Serbiei în 1458, dar curând a trebuit să fugă în Albania. A fost găzduit de prințul Gheorghe Skanderbeg și tratat ca unul din familie. Acolo a cunoscut-⁠o pe Sfânta Angelina (1 și 30 iulie, 10 decembrie), cei doi s-⁠au îndrăgostit și, cu binecuvântarea părinților ei, s-⁠au cununat în biserică. După câțiva ani au avut doi fii, Gheorghe și Ioan.

Când copiii au crescut, turcii au invadat Albania și au început să ucidă bărbați, femei și copii, așa că familia a fugit în Italia. Ștefan a murit acolo ca surghiunit, în 1468. A fost îngropat în Serbia, la mănăstirea Kruședol din Fruska Gora, întemeiată de fiul lui, monahul Maxim. După opt ani moaștele i-⁠au fost dezgropate și au fost găsite nestricate și îmbălsămate de bună mireasmă, iar la mormântul lui s-⁠au făcut multe minuni. Sfântul Ștefan este pomenit la 9 octombrie și, împreună cu Sfinții Angelina și Ioan, la 10 decembrie.

Ioan, căsătorit dar fără fii, a murit tânăr, în 1503, și multe minuni s-⁠au făcut la sfintele lui moaște. Angelina i-⁠a supraviețuit soțului și amândurora fiilor, a intrat într-⁠o mănăstire de maici și s-⁠a mutat în pace la Domnul. Trupul ei a fost îngropat în același mormânt cu fiii, la Kruședol.