Ștefan

Sfântul Cuvios Mucenic Ștefan a fost monah al Mănăstirii Adormirii de la Zilantov, lângă Kazan, și a fost împușcat împreună cu arhimandritul Serghie și cu alți frați la 10 septembrie 1918, în stilul nou.

În 1917 trăiau în Zilantov nouă monahi și novici, sub îndrumarea arhimandritului Serghie (Zaițev). În 1918, când Kazanul a fost eliberat de trupele alb-⁠cehe ale colonelului Kappel, au fost așezate pe colina din fața mănăstirii două tunuri care bombardau pozițiile bolșevicilor. La 28 august (10 septembrie în stilul nou) cehii s-⁠au retras, iar bolșevicii au intrat în suburbia unde se afla mănăstirea. Soldații Armatei Roșii au aliniat toată frăția la zidul curții și au împușcat-⁠o în salve. A rămas în viață numai bătrânul ieromonah Iosif, căzut la primele focuri și socotit mort; ieșit de sub trupuri, a găsit adăpost în oraș, la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, și a povestit sfârșitul fraților. Au fost împușcați arhimandritul Serghie (Zaițev), ieromonahii Lavrentie (Nikitin) și Serafim (Kuzmin), ierodiaconul Teodosie (Alexandrov), monahii Leonție (Kariagin) și Ștefan, novicii Gheorghe (Timofeev), Serghie (Galin), Ilarion (Pravdin) și Ioan (Sretenski). Arhimandritul Ioasaf (Udalov), mai târziu episcop și sfințit mucenic, a săvârșit slujba înmormântării.

Au fost canonizați în 1998 ca sfinți cinstiți local în eparhia Kazanului, iar în august 2000 au fost numărați între noii mucenici și mărturisitori. Ștefan este pomenit la 10 septembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori și la 17 octombrie în Soborul sfinților din Kazan.