Sviatoslav-⁠Gavriil al Vladimirului

Sfântul Binecredincios Sviatoslav-⁠Gavriil Vsevolodovici a fost cneaz al Novgorodului și mare cneaz al Vladimirului în veacul al XIII-⁠lea. S-⁠a stins la 3 februarie 1252 la Iuriev-⁠Polski, unde a trăit ultimii ani în post și rugăciune. Este pomenit la 3 februarie (16 februarie, stil nou) și în Soborul sfinților din Vladimir.

S-⁠a născut la 27 martie 1196, ca al șaselea fiu al marelui cneaz Vsevolod Cuibul Mare și al Mariei, și a primit în botez numele Gavriil. La patru ani a fost pus cneaz la Novgorod, unde a stat, cu întreruperi, până în 1210. Prin împărțirea pământurilor tatălui, după moartea acestuia în 1212, a primit Iuriev-⁠Polski. În războiul pentru scaun dintre frații săi s-⁠a alăturat întâi lui Constantin, apoi lui Iuri, și a luat parte la bătălia de la Lipița. A condus oștile Vladimirului împotriva bulgarilor de pe Volga (1220), a fost trimis în ajutorul novgorodenilor în Livonia (1222), apoi împotriva mordvinilor (1226), și a fost cneaz la Pereiaslavl (1228-1234). A supraviețuit bătăliei de pe râul Sit, în 1238, în care oastea Vladimirului a fost nimicită de mongoli; fratele său Iaroslav i-⁠a dat apoi Suzdalul.

În 1230-1234 a ridicat la Iuriev-⁠Polski catedrala Sfântului Gheorghe, o biserică din piatră albă acoperită cu sculpturi cu chipuri de sfinți și praznice; cronica spune că el însuși a fost meșterul. Unii cercetători socotesc că a condus și alte mari construcții ale vremii, între care catedrala Nașterii Maicii Domnului din Suzdal. Soția sa, Evdochia Davidovna de Murom, a intrat în 1228 în mănăstirea Sfinților Boris și Gleb de lângă Murom, unde a rămas până la moarte; au avut un fiu, Dmitri.

În 1245-1246 a mers în Hoarda de Aur, iar după moartea fratelui său Iaroslav, în 1246, a primit în Hoardă hrisovul hanului pentru marele scaun al Vladimirului, ca cel mai vârstnic din neam. A dat nepoților săi, cei șapte Iaroslavici, câte un ținut, dar ei au rămas nemulțumiți. În 1248 a fost izgonit de nepotul său Mihail Horobrit, care a murit curând în luptă cu lituanienii; Sviatoslav i-⁠a bătut apoi pe lituanieni la Zubțov. În 1250 s-⁠a dus din nou în Hoardă, cu fiul său Dmitri, să-⁠și redobândească scaunul, dar fără izbândă. S-⁠a retras la Iuriev-⁠Polski și a fost îngropat în catedrala Sfântului Gheorghe, la al cărei sicriu, spune tradiția, s-⁠au petrecut vindecări. Calendarele vechi l-⁠au cinstit ca sfânt.