Varlaam de Suzdal

Sfântul Ierarh Varlaam a fost episcop al Suzdalului și al Tarusei, în Biserica Rusă, și a trecut la Domnul în 1586 la Mănăstirea Mahrișci. A fost canonizat în 1988, între ierarhi. Se pomenește la 21 august (3 septembrie) și la 19 noiembrie (2 decembrie).

S-⁠a născut la începutul veacului al XVI-⁠lea într-⁠o familie de proprietari de pământ și, probabil, a fost numit la botez Vasile. Străbunicul lui, ieromonahul Serapion, fusese printre cei dintâi monahi ai Mănăstirii Sfintei Treimi de la Mahrișci, al cărei stareț era pe atunci cuviosul Ștefan. Se pare că Varlaam și-⁠a început viața monahală tot la Mahrișci. Tunderea a săvârșit-⁠o, se pare, egumenul Iona, care a condus mănăstirea peste treizeci de ani. Din 1557 a fost egumen al mănăstirii și s-⁠a îngrijit cu râvnă de întărirea bunăstării ei. A zidit în ea o biserică de piatră cu hramul Sfintei Treimi.

În 1560, din porunca țarului Ivan cel Groaznic, a refăcut Mănăstirea Sfintei Treimi de la Avnej, din eparhia Vologdei, ars, întemeiată de ucenicii cuviosului Ștefan de la Mahrișci și așezată în ascultarea Lavrei Sfintei Treimi a Sfântului Serghie. În vremea lui au fost aflate moaștele cuviosului Ștefan. A păzit cu strășnicie rânduiala lăsată de Ștefan, care poruncise să nu fie lăsați săracii să plece din mănăstire fără hrană. În 1570 a fost hirotonit episcop al Suzdalului și al Tarusei.

Izvorul spune că, în sărbătoarea Cincizecimii din 1587, adică un an după moartea pe care o dă același izvor, s-⁠au adunat la mănăstire peste două mii de pelerini, iar pâine era abia pentru o mie. După sfârșitul Liturghiei, vlădica Varlaam s-⁠a rugat cu lacrimi la mormântul cuviosului ca să binecuvânteze cu pâinile cele puține pe toți cei veniți la sărbătoare. Apoi a poruncit fratelui trapezar Simeon să pregătească masa pentru toți. Simeon se îndoia cum se poate sătura atâta popor cu atât de puțin, dar Dumnezeu a dat minunea, după credința episcopului. Egumenul a binecuvântat masa și toți au început să mănânce. Pâinea și băutura nu doar au ajuns pentru toți, ci au și rămas atât de mult, încât frații s-⁠au hrănit trei luni, după Cincizecime, din rămășițe.

Prin stăruința episcopului Varlaam pe lângă țarul Ivan cel Groaznic și mitropolitul Antonie a fost canonizată cuvioasa Eufrosina de Suzdal. Tot el a aflat slujba și canonul cuvioasei, socotite pierdute, și a rânduit ziua pomenirii ei. A lăsat mănăstirii icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Tihvin. În 1583 s-⁠a retras la Mănăstirea Mahrișci și a adormit acolo, în pace, la 21 iulie 1586, și a fost înmormântat în aceeași mănăstire.