Teodora din Corint

Sfânta Muceniță Teodora din Corint este una dintre mucenițele pomenite împreună cu Sfântul Mucenic Leonid: Hariesa (Harisa), Victoria (Nika), Galina, Calisa (Calida), Nunehia, Vasilisa, Teodora și Irina, și cu ceilalți care au pătimit alături de ei.

Arestarea

Leonid s-⁠a născut în Peloponez și a fost conducătorul unui cor duhovnicesc de femei. În vremea prigoanei lui Deciu (cam 250), corul a continuat să cânte imnuri și rugăciuni de mulțumire. Pe când ceilalți creștini din ținut se ascundeau și încercau să scape de percheziții, femeile, conduse de Leonid, au fost singurele care și-⁠au mărturisit credința pe față. Toate au fost arestate cu câteva zile înainte de Paști în orașul Trezena din Argolida și duse la Corint, înaintea dregătorului Venust. Așezat pe un tron înalt, acesta i-⁠a făgăduit lui Leonid slavă și bogăție dacă va jertfi zeilor. Leonid a răspuns liniștit și zâmbind că el s-⁠a lepădat de minciună de multă vreme și se teme doar pentru dregător, ale cărui rătăciri duc la moarte veșnică. Magistratul a socotit că a venit vremea chinurilor. Sfântul a spus că, de vreme ce asta voiește, să-⁠i încerce trupul cu foc și să vadă că, atunci când carnea putredă se va răni, sufletul lui va rămâne nevătămat și se va bucura de grabnica izbăvire din legăturile ce îl țin în existența muritoare.

Judecata

Apoi au fost aduse la dregător fecioarele. El a încercat să le convingă că învățătorul lor a primit să jertfească păgânește. Neînșelându-⁠se, ele au răspuns: „Și noi vom aduce din toată inima jertfă Domnului nostru Iisus Hristos”. Văzând că nu le poate convinge, a poruncit să fie închise. Chemându-⁠l iarăși pe Leonid, magistratul a stăruit să se supună stăpânitorului. Leonid a rămas neclintit: ce poruncește Stăpânul cerului și al pământului, el împlinește cu cucernicie, iar ce poruncesc împărații, împlinește doar dacă e drept. Mâniat, dregătorul a poruncit să fie jupuit de viu și să i se frigă coastele cu făclii. În acest timp a reluat ancheta celor șapte fecioare și a întrebat dacă sunt de același neam cu Leonid. Ele au răspuns că, deși sunt de neamuri și sexe diferite, sunt una în credință și în felul de viață. Venust a anunțat că vor fi supuse acelorași chinuri. Călăii au început să facă așa, dar nu au izbutit să obțină nimic de la ele. Sfintele au spus doar: „Suntem creștine și gata să răbdăm orice suferință pentru Hristos”. De aceea magistratul a hotărât să-⁠l arunce pe Leonid și pe ucenicele lui în mare.

Mucenicia și cinstirea

Mucenicii au fost duși pe țărm, iar Hariesa a cântat, ca Maria, sora lui Moise, după ce Marea Roșie a înghițit oastea lui Faraon. Cântarea ei a fost reluată de tovarășele ei. În Sâmbăta Mare (19 aprilie, după un codice din Patmos) au fost urcați pe o corabie, unde au continuat să cânte. Când corabia s-⁠a depărtat de țărm cam șase kilometri, li s-⁠au legat pietre de gât și mâinile la spate. Întâi a fost aruncat în mare Leonid. Înainte ca valurile să-⁠l înghită, sfântul a spus: „Astăzi primesc al doilea botez, spre curățirea omului dinăuntru”. Apoi au fost date valurilor cele șapte fecioare. Mai târziu, trupurile lor au fost găsite de creștini evlavioși pe țărm, iar locul îngropării lor a fost sfințit cu o mare biserică. În 1917, după vedenii avute în somn de mulți creștini din ținut, au fost găsite moaștele a opt mucenici, iar multe minuni au adeverit autenticitatea lor, și de atunci ele sunt ținta unui pelerinaj în masă. În cursul unor săpături arheologice recente lângă Corint au fost descoperite ruinele unei mari biserici închinate Sfântului Leonid, precum și ruinele unui templu ridicat în cinstea lor la Atena în veacul al V-⁠lea și ale unuia la Clavsion (Evritania).

Teodora se pomenește la 23 martie și la 29 aprilie (stil nou).