Teodosie de la Sia

Sfântul Cuvios Teodosie de la Sia, egumen, s-⁠a născut „cam în 1612 la Holmogori”. În lume purta numele Teodor. Tatăl său, Ignatie Lebedev, era meșteșugar, argintar (giuvaiergiu); după arhimandritul Nicodim, Cuviosul Teodosie se trăgea „din starea duhovnicească”. Mama viitorului nevoitor se numea Teodosia. Părinții nădăjduiau că fiul va moșteni meseria tatălui, dar Teodor nu arăta nici o înclinație pentru ea. Ocupația lui preferată era citirea cărților dumnezeiești.

La optsprezece ani, împotriva voii părinților, Teodor a plecat la mănăstirea Sia. Acolo a dus o viață aspră de nevoință și în 1644 a devenit egumenul mănăstirii. Mult s-⁠a ostenit Teodosie să orânduiască bine viața de obște. În anii egumeniei lui s-⁠a încheiat zidirea bisericilor de piatră ale mănăstirii: catedrala Sfintei Treimi, bisericile Bunei Vestiri și Sfântului Serghie de deasupra porții. Era „un om cu viață foarte cucernică, râvnitor al sfințeniei, nevoitor strict, înțelept povățuitor al mănăstirii. S-⁠a ostenit mult pentru buna rânduială a ținutului, iar în vremea lui viața monahală din mănăstire se afla la înălțimea desăvârșirii morale”. Tot timpul liber îl închina cărților: le copia, le aduna.

În 1650, din însărcinarea mitropolitului Nikon al Novgorodului, egumenul Teodosie a cercetat moaștele Cuviosului Eutimie de Arhanghelsk. La mănăstirea Sia, Cuviosul Teodosie avea și vrăjmași. În 1652, când mitropolitul Nikon (mai târziu patriarh al întregii Rusii), mergând la Solovki pentru moaștele Sfântului Filip, a trecut prin mănăstirea Sia, unii dintre frați l-⁠au „bârfit înaintea mitropolitului”. Cuviosul Teodosie a fost trimis în surghiun la mănăstirea Kojeozero. Dar, ajuns în surghiun, „autoritatea lui era atât de mare, încât și acolo a fost curând pus egumen”. După cinci ani Cuviosul Teodosie a ajuns din nou egumen la Sia. După înființarea în 1682 a arhiepiscopiei Arhanghelsk-⁠Holmogori, Cuviosul Teodosie „șase ani a fost mâna dreaptă a arhiepiscopului Atanasie”. În soarta lui s-⁠a împlinit porunca evanghelică: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Cuviosul Teodosie a creat în mănăstirea Sia „un fel de școală de copiat cărți”. A dat o însemnătate deosebită împodobirii cărții și a folosit „imprimări în două culori de pe chenare artistice gravate în lemn”. Printre cărțile adunate și copiate de el se aflau vieți de sfinți, scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul, Catehismul, „Luminătorul” lui Iosif de Volokolamsk. Pe lângă cărțile duhovnicești se aflau și cărți de istorie: „Istoria războiului iudeilor” de Iosif Flaviu, „Faptele romanilor”, Cartea Treptelor, „Noul Letopiseț”. A murit la vârsta de șaptezeci și nouă de ani, la 29 octombrie 1687, și a fost îngropat în cripta mănăstirii, lângă Cuvioșii Isaia și Nicanor de la Ruciei, aproape de mormântul Cuviosului Antonie de la Sia. După moartea lui, în mănăstirea Sfintei Treimi din Sia s-⁠au păstrat cărțile lui preferate: douăzeci și cinci scrise de mână și douăzeci și opt tipărite.

Teodosie se pomenește la 11 noiembrie (stil nou), adică la 29 octombrie după calendarul vechi. Numele lui nu este cuprins în Mineiul actual al Bisericii Ruse.