Teofil din Melitene

Sfântul Mucenic Teofil din Melitene este pomenit împreună cu mucenicul Ieron și cu alții care au pătimit în Melitene, în vremea lui Dioclețian și Maximian. Pagina Azbyka nu spune nimic aparte despre Teofil, ci istorisește pătimirea lui Ieron și a tovarășilor săi, între care Teofil este numărat.

Ieron

Ieron s-⁠a născut în Tiana din a doua Capadocie, dintr-⁠o mamă evlavioasă și temătoare de Dumnezeu, pe nume Stratonica. Aflând că locuitorii Armeniei și Capadociei refuză să se închine idolilor împotriva poruncilor lor, împărații au trimis în Armenia pe Agricolau și în Capadocia pe Lisie, cu porunca de a ucide pe creștinii care nu se pleacă idolilor și de a înrola în oaste pe toți bărbații și tinerii puternici. Lisie a aflat de Ieron ca de un om voinic și foarte curajos și a trimis ostași să-⁠l aducă. Ieron a refuzat să meargă, socotind vătămător pentru un creștin să slujească alături de închinătorii la idoli. Când ostașii au vrut să-⁠l ia cu forța, a luat o bucată de lemn și i-⁠a bătut, iar ei au fugit. S-⁠au întors în număr mai mare, iar Ieron s-⁠a retras cu optsprezece creștini într-⁠o peșteră și a respins atacul.

Atunci căpetenia a trimis la el un prieten, Chiriac, care i-⁠a vorbit cu blândețe, l-⁠a liniștit și l-⁠a scos din peșteră. Ieron și-⁠a luat rămas bun de la mama lui, bătrână, oarbă și văduvă, care îl plângea, și a plecat spre Melitene împreună cu ostașii, cu rudele sale Matronian și Antonie și cu alți credincioși. Pe drum, noaptea, i s-⁠a arătat cineva îmbrăcat în alb și i-⁠a vestit că merge pe calea cea dreaptă și că va primi curând cinste și slavă de la Împăratul ceresc. Ieron a vestit tovarășilor că merge acum cu bucurie și că își încredințează mama lui Hristos, Tatăl orfanilor și al văduvelor.

La Melitene

La Melitene, Ieron a fost închis împreună cu alți treizeci și trei de creștini. Le-⁠a spus că a doua zi vor fi siliți să jertfească idolilor și i-⁠a îndemnat să nu se supună, ci să aducă jertfă de laudă adevăratului Dumnezeu. Toți au primit sfatul. A doua zi, în fața lui Lisie, au mărturisit că se închină Făcătorului cerului și al pământului. Un martor l-⁠a arătat pe Ieron ca pe cel ce se împotrivise trimișilor, iar acesta a mărturisit deschis. Lisie a poruncit să i se taie mâna până la cot, iar pe ceilalți sfinți i-⁠au bătut mult fără milă.

Au fost apoi aruncați iar în temniță. Unul dintre ei, Victor, ruda lui Ieron, slăbit de bătăi și temându-⁠se de altele, a rugat pe slujbașul care ținea lista creștinilor să-⁠i șteargă numele, făgăduindu-⁠i o moșie. Slujbașul a primit, iar Victor a fost scos noaptea din temniță, dar a murit curând, pierzând și averea, și viața, și cununa muceniciei. Aflând dimineața, Ieron a plâns amar. Celor două rude ale sale, Antonie și Matronian, le-⁠a lăsat testamentul: bunurile din Pisidia surorii sale Feotimia, ca să facă pomenirea lui în ziua morții; restul mamei lui, cu mâna tăiată, pe care ea să o așeze în Vadisana.

Mucenicia

În a cincea zi, Lisie i-⁠a chemat din nou și, după ce a încercat în zadar să-⁠i abată prin blândețe și amenințări, i-⁠a bătut cu toiege și i-⁠a osândit la tăierea capului. Conduși de Ieron, mergeau spre locul execuției cântând psalmul fericiți cei fără prihană în cale, iar acolo au îngenuncheat și s-⁠au rugat: Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletele noastre. Apoi capetele le-⁠au fost tăiate cu sabia.

Antonie și Matronian au cerut trupul lui Ieron, dar Lisie a cerut pentru capul lui un preț egal cu greutatea lui în aur. Un om bogat și cunoscut, Hrisafie, a plătit acest preț și a păstrat capul cu cinste. Antonie și Matronian au fugit noaptea cu mâna sfântului și au dus-⁠o mamei lui, Stratonica, care a sărutat-⁠o cu lacrimi și a spus că este bucuroasă că este mama unui mucenic. Trupurile sfinților au fost îngropate în ascuns de alți creștini, iar Hrisafie a zidit mai târziu o biserică pe locul unde fuseseră tăiați și a așezat acolo capul mucenicului.

Sfinții sunt pomeniți la 20 noiembrie.