Teofil din Palestina

Sfântul Mucenic Teofil din Palestina, numit în sinaxare Teofim, este pomenit într-⁠un grup de mucenici care au pătimit în Cezareea Palestinei, în vremea arhontelui sau prefectului Palestinei, Urban, în anul 307.

Sinaxarele bizantine păstrează o istorisire despre acești mucenici. Întâi este numit Domnin, osândit mai întâi la muncă în minele de aramă și apoi ars. În unele versiuni numele lui apare separat, apoi se repetă în istorisirea sfârșitului mucenicilor Teofim, Timotei și Filotei, trei tineri care, ca pedeapsă hotărâtă de Urban, au fost siliți să ia parte la luptele de gladiatori. În același timp, prefectul a poruncit ca alți creștini să fie supuși la felurite chinuri: bătrânul preot Dorotei, Cartherie și Evpsihie.

Istorisirea se sprijină pe relatarea lui Eusebiu al Cezareei din scrierea Despre mucenicii Palestinei, care povestește despre judecata creștinilor făcută de Urban la 5 noiembrie 307, în Cezareea Palestinei, când în aceeași zi a osândit pe mulți dintre ei. Sfinții sunt pomeniți la 18 noiembrie, după calendarul grecesc, și nu sunt trecuți în calendarul actual al Bisericii Ruse.