Teofil Părăian

Teofil Părăian, născut Ioan la 3 martie 1929 la Topârcea, în Sibiu, a fost arhimandrit și duhovnic al Mănăstirii Sâmbăta de Sus, născut orb, cunoscut ca monahul bucuriei. A murit la 29 octombrie 2009 la Cluj, la optzeci de ani. Este cinstit de credincioși, fără canonizare sinodală.

S-⁠a născut într-⁠o familie de țărani și a fost orb din naștere. Între 1935 și 1940 a urmat școala pentru nevăzători din Cluj, iar în 1942-1943 una din Timișoara. A făcut liceul la Timișoara, la un liceu obișnuit, între 1943 și 1948. În acea vreme l-⁠a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de la care a deprins rugăciunea inimii; dorind să intre în monahism, a fost sfătuit mai întâi să facă facultatea. A urmat Institutul Teologic din Sibiu între 1948 și 1952.

La 1 aprilie 1953 a intrat în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, iar la 15 august 1953 a fost tuns monah, cu numele Teofil. A fost hirotonit diacon la 15 august 1960, preot la 13 mai 1983 și arhimandrit la 8 septembrie 1988. După 1990 a ținut sute de conferințe pe teme religioase în peste optzeci de localități din țară și în Europa de Apus, iar oamenii veneau mult la el pentru sfat.

Cuvântul lui era simplu, plin de umor și de bucurie. A lăsat zeci de cărți de convorbiri, predici și cuvinte duhovnicești, între ele Ne vorbește Părintele Teofil, Lumini de gând, Prescuri pentru cuminecături, Darurile Învierii, Amintiri despre duhovnicii pe care i-⁠am cunoscut și Punctele cardinale ale ortodoxiei. A spus despre sine că a avut ca ideal să înmulțească binele și bucuria. În noiembrie 2002 a primit Ordinul Național Pentru Merit. A murit la Cluj la 29 octombrie 2009. Este pomenit la 29 octombrie; nu are canonizare sinodală.