Trifina

Sfânta Trifina, numită și Trifine, Tréphine sau Trefina, este o sfântă bretonă pe jumătate legendară, a cărei viață stă după tradiție la baza povestirii despre Barbă-⁠Albastră. În Bretania ea este ocrotitoarea copiilor bolnavi și a celor născuți după vremea lor. Este pomenită la 21 iulie și la 7 noiembrie.

Izvoarele

Povestea ei apare întâi în secolul al XI-⁠lea, la monahul Vitalis de la mănăstirea Saint-⁠Gildas-⁠de-⁠Rhuys, în Viața Sfântului Ghildas. Legenda pare să pornească de la o persoană istorică: soția conducătorului breton Conomor, care a trăit pe la mijlocul veacului al VI-⁠lea. Conomor a luat-⁠o de soție pe Trifina, fiica aliatului său Waroch I, dar se pare că a chinuit-⁠o cumplit și a ucis-⁠o. Mai târziu a fost el însuși ucis în luptă de un rival și a rămas în istoria Bretaniei ca un răufăcător legendar. Trifina, ca și fiul ei Tremeur, au fost cinstiți ca mucenici. Mai multe biserici le poartă numele, iar un sat a fost numit după ea, Sainte-⁠Tréphine.

Povestea

După predanie, în jurul anului 550, la sfatul Sfântului Ghildas și ca să se ocolească o ceartă, Waroch I, rege al Bro Waroch și conte de Vannes, a fost de acord să-⁠și dea fiica de soție lui Conomor din Poher, rege al Domnoniei. Acesta căuta prin căsătorii numeroase să-⁠și întindă stăpânirea. O prorocire îl înștiințase că va fi ucis de propriul fiu, așa că își tăia capul soțiilor îndată ce rămâneau însărcinate. Trifina, cea de-⁠a cincea soție, trebuia să aibă aceeași soartă. Aflând că așteaptă un prunc, ea a fugit să se ascundă în pădurea Lanvaux. Conomor a găsit-⁠o cuprins de furie și i-⁠a tăiat gâtul.

Înștiințați de slujitori, Waroch și soția sa au luat trupul muceniciei și au mers la chilia Sfântului Ghildas din Bieuzy, ca să-⁠i amintească, nu fără amărăciune, că el fusese pricina acelei căsătorii. Spre a obține iertare, Sfântul Ghildas s-⁠a dus la castelul Hermine din Vannes, unde trupul Trifinei zăcea pe pat, a așezat capul sfintei pe umerii ei și a înviat-⁠o. Astfel ea a putut să-⁠l nască pe viitorul Sfânt Tremeur, apoi a ridicat o mănăstire la Vannes, unde și-⁠a sfârșit zilele.

Variantele legendei

Legenda de mai târziu adaugă că înaintea ei Conomor ucisese trei soții. Trifina nu voia să se mărite cu el din pricina faimei lui, dar a primit când el a amenințat că va năvăli în țara tatălui ei, ca să-⁠i cruțe pe oameni. Cât timp Conomor lipsea, ea a găsit o cameră tainică cu moaștele soțiilor ucise, s-⁠a rugat pentru sufletele lor și acestea i-⁠au apărut și au înștiințat-⁠o că el o va ucide dacă va rămâne însărcinată. După o variantă pricina este prorocirea despre fiul care îl va ucide, după alta, faptul că el voia de la soții numai plăcerea. Întors acasă, a aflat că ea așteaptă un prunc. Trifina a scăpat cu ajutorul soțiilor moarte, a născut în pădure și și-⁠a ascuns fiul, dar Conomor a prins-⁠o și a decapitat-⁠o. Sfântul Ghildas a găsit-⁠o și a înviat-⁠o. Ea și fiul ei au trăit apoi în retragere, dar după moartea Trifinei, Conomor l-⁠a găsit pe Tremeur și l-⁠a ucis. În alte variante, Conomor moare când castelul lui se prăbușește peste el. S-⁠a presupus că povestea lui Barbă-⁠Albastră vine din această legendă.

Folcloristul François-⁠Marie Luzel a cules și o piesă de teatru religios în care regele Arthur ia locul lui Conomor, iar Trifina primește unele trăsături ale reginei Guenièvre. Acolo fratele ei Kervoura urzește să moștenească împărăția: o răpește, ascunde pruncul și o învinuiește pe nedrept de uciderea lui și de adulter. Condamnată la moarte, ea este scăpată când fiul ei Tremeur, crescut între timp, apare tocmai în clipa decapitării și îl învinge pe Kervoura într-⁠un duel. Arthur și Trifina se împacă.

Cinstirea

În Bretania se păstrează un retablou și o statuie a ei, iar cinstirea ei a rămas vie mai ales acolo, ca ocrotitoare a copiilor bolnavi.