Iezechiel

Sfântul Proroc Iezechiel a fost preot și prooroc în vremea robiei babilonene, cel căruia i s-⁠au arătat vedeniile din cartea ce îi poartă numele. Este unul dintre cei patru mari prooroci. Biserica îl pomenește la 21 iulie.

Cine a fost

După Sinaxar, s-⁠a născut în cetatea Sarir, din seminția lui Levi, ca fiu al preotului Buzi. În al doilea asediu al Ierusalimului, în anul 597 înainte de Hristos, a fost dus în Babilon la vârsta de douăzeci și cinci de ani, împreună cu regele Ioiachin și cu mulți alți iudei. A locuit în robie lângă râul Chebar, la Tel-⁠Abib. Cartea lui nu pomenește copii; soția i-⁠a murit în anii căderii Ierusalimului (Iezechiel 24, 15-18).

Vedenia slavei

În anul al treizecilea al vieții, lângă Chebar, i s-⁠a descoperit viitorul poporului și al omenirii. A văzut un nor strălucitor cu foc, iar în mijlocul focului ceva ca arama lucitoare. A văzut patru făpturi însuflețite, cu patru fețe: de om, de leu, de bou și de vultur, iar lângă ele roți pline de ochi. Deasupra lor era o tărie ca de cristal, apoi un tron ca de safir, iar pe tron o înfățișare ca de om, înconjurată de un curcubeu (Iezechiel 1, 4-28).

După tâlcuirea Sfinților Părinți, înfățișarea de om de pe tronul de safir închipuie întruparea Fiului lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară Maria, care este tronul viu al lui Dumnezeu. Cele patru făpturi sunt cei patru Evangheliști: omul (Matei), leul (Marcu), boul (Luca) și vulturul (Ioan). Roțile cu mulți ochi arată lumina dată tuturor neamurilor pământului. Prorocul a căzut cu fața la pământ de frică, dar glasul lui Dumnezeu i-⁠a poruncit să se scoale și l-⁠a trimis să vestească poporului Israel. Aceasta a fost începutul slujirii lui.

Proorociile

Iezechiel a vestit poporului din robie încercările ce vor veni pentru lepădarea de Dumnezeu, dar și vremuri mai bune: întoarcerea din Babilon și înnoirea Templului. Ultima lui proorocie datată este din aprilie 571 înainte de Hristos, la cincisprezece ani după nimicirea Ierusalimului, iar slujirea lui a ținut vreo douăzeci și doi de ani. Cartea are trei părți: proorocii împotriva Ierusalimului și a conducătorilor, împotriva neamurilor (în special Tirul și Egiptul) și proorocii de înnoire și nădejde.

Două vedenii sunt mai însemnate. Cea a Templului plin de slavă i-⁠a fost tâlcuită ca preînchipuire a omenirii izbăvite de lucrarea vrăjmașului și a zidirii Bisericii lui Hristos. Poarta închisă pe care va intra numai Domnul, Dumnezeul lui Israel (Iezechiel 44, 2), este o proorocie a Fecioarei, care L-⁠a născut pe Hristos rămânând fecioară; citirea aceasta se face la vecernia praznicelor Maicii Domnului. Vedenia oaselor uscate din câmp, cărora Duhul lui Dumnezeu le-⁠a dat viață nouă (Iezechiel 37, 1-14), prevestește învierea tuturor morților și viața cea nouă dăruită prin Crucea Domnului.

Sfântul Dimitrie al Rostovului învață din carte că, dacă cel drept se abate de la dreptate și păcătuiește, el va muri în păcatul lui, iar păcătosul care se pocăiește și păzește poruncile nu va muri (Iezechiel 3, 20; 18, 21-24).

Minunile și sfârșitul

Prorocul a primit de la Domnul darul facerii de minuni. Ca Moise, a despărțit apele râului Chebar, iar evreii au trecut pe celălalt mal, scăpând de urmărirea haldeilor. Într-⁠o vreme de foamete a cerut lui Dumnezeu sporirea hranei celor flămânzi.

Pentru că a mustrat un cneaz evreu pentru idolatrie, a fost osândit la moarte: legat de cai sălbatici, a fost sfâșiat. Evreii cucernici au adunat trupul și l-⁠au îngropat pe câmpia Maur, în mormântul lui Sem și al lui Arfaxad, străbunii lui Avraam, lângă Bagdad. Un mormânt cinstit de evrei, la Al-⁠Kifl, în Irak, este socotit și el locul îngropării lui.