Victor din Marsilia

Sfântul Mucenic Victor din Marsilia a pătimit la Marsilia, în Galia, spre sfârșitul veacului al III-⁠lea (în jur de 290, după alte izvoare 303 sau 304), în vremea împăratului Maximian. După unele izvoare se trăgea din Egipt. Este cinstit în Biserica Ortodoxă, în cea Catolică și în Bisericile Orientale.

După povestirea tradițională, Victor era ofițer în armata romană din Marsilia și a osândit pe față închinarea la idoli. Pentru aceasta a fost adus înaintea prefecților Asteriu și Eutihie, care l-⁠au trimis la împăratul Maximian. Acolo a fost chinuit, bătut și târât pe străzi, apoi aruncat în temniță, unde a adus la credință pe alți trei ostași romani, Longin, Alexandru și Felician, tăiați apoi cu sabia. Când i s-⁠a cerut să tămâieze statuia zeului Jupiter, Victor a răsturnat-⁠o cu piciorul. Împăratul a poruncit să fie zdrobit sub o piatră de moară, însă piatra s-⁠a rupt, iar Victor a rămas viu; a fost apoi decapitat. Unii istorici de azi socotesc că povestea ostașului Victor este în întregime plăsmuită, născută din vechea învățătură despre Biserică drept „oaste a lui Hristos”; alte versiuni leagă pe Victor de Legiunea Tebană.

Cinstirea lui s-⁠a răspândit repede. În veacul al IV-⁠lea sau la începutul celui de-⁠al V-⁠lea, Ioan Casian a ridicat o mănăstire deasupra peșterii unde fuseseră îngropate trupurile lor, devenită mai târziu abația benedictină Saint-⁠Victor și basilică minoră. În veacul al VI-⁠lea, Venanțiu Fortunat și Grigorie de Tours pomenesc cinstirea lui; Rabanus Maurus, în al IX-⁠lea, îl socotea episcop al Marsiliei. În secolul al XII-⁠lea a ajuns vestită și abația Saint-⁠Victor din împrejurimile Parisului, centru de învățătură, ale cărei moaște ale sfântului au fost arse în timpul Revoluției franceze. Victor este ocrotitorul orașului Tallinn, iar viața și mucenicia lui sunt zugrăvite pe altarul bisericii Sfântul Nicolae de acolo. Este înfățișat ca ostaș roman, cu pietre de moară în mână sau răsturnând statuia lui Jupiter. În 2017, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a trecut numele lui în calendar. Se pomenește la 21 iulie, împreună cu Longin, Alexandru și Felician.