Grigorie Zlatorunski

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie Zlatorunski (1877-1918) a fost preot de parohie în Kuban și în ținutul Stavropol, de origine dintr-⁠o familie de psalți, misionar printre sectanți și om blând. A fost ucis de soldații roșii în noaptea de 20 spre 21 iunie 1918, lângă satul Barsukovskaia, după ce un denunț l-⁠a învinuit că ar fi ajutat cazacii răsculați. Sfântul Sinod al Bisericii Ruse l-⁠a trecut între sfinți în 2023. Este pomenit la 21 iunie, ziua morții, și la 13 mai, în Soborul Sfinților Mitropoliei Stavropol.

Familia și formarea

S-⁠a născut la 4 ianuarie 1877 în stanița Mihailovskaia, ținutul Laba, regiunea Kuban, ca al treilea și cel mai mic copil al psaltului ereditar Vasili Grigorievici Zlatorunski și al soției sale, Fecla Semionovna. Tatăl lui a slujit aproape fără întrerupere, din 17 decembrie 1862, la biserica Acoperământului din stanița Mihailovskaia, aflată la 120 de verste de consistoriul duhovnicesc. La început a fost paraclisier, peste doi ani confirmat în slujbă și în 1868 hirotonit în stihar. Din 1886, mai bine de zece ani, a învățat copiii, sub îndrumarea preotului, la școala parohială din Mihailovskaia, cu deosebită râvnă și dragoste. Pentru cincizeci de ani de slujire a primit în mai 1911 o medalie de aur pe panglică, pentru purtat la gât. Cei trei copii ai familiei au crescut în duhul bisericii: cel mai mare, Venedict, a slujit ca preot în stanița Novorogovskaia, cel mic a fost Sfântul Grigorie, iar fiica, Tatiana, a ajuns soția unui diacon.

La zece ani, în 1887, Grigorie a intrat la școala duhovnicească din Ekaterinodar. La început învățătura i-⁠a mers bine, dar apoi au apărut probleme: în clasa a treia a avut reexaminare la limba latină și a rămas să repete, iar în a patra, la geografie. Totuși, prin muncă harnică, a absolvit în 1892 cursul complet. Pregătindu-⁠se să meargă pe urmele tatălui și bunicului, la 11 ianuarie 1894 a dat examenul de psalt, la comisia din Stavropol, și la 24 februarie a fost numit psalt la biserica Nașterii Maicii Domnului din Novîi Burukșun, ținutul Alexandrovsk, gubernia Stavropol. Așezarea fusese întemeiată doar în 1887, la 250 de verste de orașul gubernial. Parohia era săracă, iar biserica nu avea nici ustensile de slujbă îndeajuns. Preotul Gavriil Șulghin, cu aproape douăzeci de ani mai în vârstă, a fost mentorul lui patru ani. În fișa de serviciu din 1896 a scris despre Grigorie: știe bine rânduiala bisericească și catehismul scurt, citește și cântă foarte bine, este iscusit în slujbă.

În 1896 Grigorie s-⁠a căsătorit cu fata Tatiana Efimovna, care a rămas tovarășa lui de viață până la sfârșit. La 15 martie 1897 a dat examenul de învățător al școlilor primare ale Ministerului Învățământului. La 22 aprilie 1898 a fost mutat ca diacon-⁠învățător la biserica Acoperământului din satul Severnoe și la 21 iunie a fost hirotonit diacon de arhiepiscopul Agafodor (Preobrajenski). Aproape unsprezece ani a slujit ca diacon în biserici din gubernia Stavropol și din Kuban. Cei mulți ani de osteneală în grija școlilor și învățătura copiilor i-⁠au adus mulțumiri și în 1909 o medalie jubiliară de argint. La 25 martie 1909 a fost hirotonit preot al bisericii Acoperământului din satul Golițîno, în Kuban.

Misionarul

O cotitură în slujirea lui a fost participarea, în 1911, la slăvirea Sfântului Ierarh Ioasaf al Belgorodului. Lângă moaștele nestricate, el s-⁠a rugat: „Sfinte părinte Ioasaf, aprinde în mine darul preoției, ajută-⁠mă să umblu vrednic de chemarea mea”. Pelerinajul l-⁠a întărit în dorința de a întări sfânta credință în sufletele turmei și de a o păzi de înrâurirea sectelor, ereziilor și schismaticilor. Din acel moment a dat mai multă atenție îndrumării celor rătăciți în credință și în viață. În 1912-1913 a avut primele încercări de misiune, și în cuvânt tipărit, în „Buletinul eparhial din Stavropol”, unde a lămurit sensul adevărat al jurământului militar, nevoia botezului pruncilor și folosul postului pentru sufletul și trupul creștinului. A prezentat învățătura în genul de notițe de călătorie, la modă atunci. Din august 1914 până în iunie 1918 a slujit la biserica Sfântului Nicolae din stanița Barsukovskaia.

Mucenicia

După revoluție, în 1918 s-⁠a dus în Stavropol și Kuban o aprigă luptă pentru putere între bolșevici și susținătorii mișcării Albe. Bolșevicii au făcut împușcări și omoruri în masă, între victime fiind și preoți. Părintele Grigorie, ca să împiedice războiul frate cu frate, îi îndemna pe cazaci în convorbiri pastorale: „Dacă vi se ia pământul, dați-⁠l, ca să nu fie vărsare de sânge”. După campania nereușită a cazacilor asupra stanicei Nevinnomîsskaia, soldații roșii au ocupat dimineața de 18 iunie 1918 stanița Barsukovskaia. În aceeași zi s-⁠a primit un denunț că părintele Grigorie ar fi sprijinit pe cazacii răsculați (le slujise o moliftă, îi împărtășise și îi ajutase cu bani). Soldații roșii au năvălit între primii în casa preotului, l-⁠au arestat și l-⁠au trimis ostatic la stat-⁠major în satul Bogoslovskoe.

Mângâindu-⁠și soția, părintele Grigorie îi spunea: „Nu te întrista, moartea mea este foarte bună, pentru că pier nevinovat și nu-⁠mi trebuie moarte mai bună. Tu știi că am dorit mereu să pătimesc pentru adevăr. Poate mă vor ucide undeva după stanița, nu vor lăsa să mă îngroape, și pentru aceasta să nu plângi”. Judecata a fost fixată la ora 17 în 20 iunie 1918, în stanița Barsukovskaia. Martorii spun că, în timpul procesului, acuzatul a răspuns la întrebări „vesel și liniștit”, iar pe chipul lui blând „nu era nici umbră de frică”. Prin vot, cu o singură voce în plus, a fost osândit la moarte. Din pricina sfârșitului târziu al judecății, executarea a fost amânată pentru dimineață. Dar în aceeași noapte de 20 spre 21 iunie 1918, bolșevicii, primind ordin urgent să se întoarcă de la Barsukovskaia la stanița Otradnaia, au năvălit înainte de plecare în încăperea cu cei șase arestați, i-⁠au dus dincolo de stanița, la râul Barsuki, unde părintele Grigorie a fost executat cu cruzime împreună cu ceilalți, „literalmente tăiat în bucăți mici”. Ultimele lui cuvinte au fost: „Mor pentru Credință, Țar și Patrie”. După venirea Armatei de Voluntari în stanița, la cererea văduvei sfântului, preotul Nazarie Ivanov de la biserica Sfântului Daniil din Stavropol a săvârșit la 31 iulie 1918 slujba de înmormântare.

Slăvirea

Amintirea preotului ucis Grigorie Zlatorunski a fost cinstită în eparhiile Mitropoliei Stavropol, și numele lui este rostit din 2016 la parastasele din ziua Soborului Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Bisericii Ruse. La 25 august 2022 Sfântul Sinod al Bisericii Ruse, la cererea mitropolitului Chiril al Stavropolului și Nevinnomîsskului, în numele Sinodului arhieresc al Mitropoliei, a binecuvântat înscrierea în Soborul Noilor Mucenici a numelor sfinților Grigorie Zlatorunski și Dimitrie Semionov. La 3 septembrie 2023, Patriarhul Chiril a săvârșit Liturghia în catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, la care a avut loc slăvirea, între sfinții noi mucenici și mărturisitori ai Rusiei din secolul XX, a preotului Grigorie Zlatorunski.