Valeric de Leuconay

Sfântul Cuvios Valeric de Leuconay (Walaric, în franceză Valéry), născut în jurul anului 565 în Auvergne, într-⁠o familie de păstori, a fost ucenic al Sfântului Columban și întemeietorul mănăstirii Leuconay, numită azi Saint-⁠Valery-⁠sur-⁠Somme. A murit în jurul anului 619 (fișa noastră dă 622). Viața lui a fost scrisă de Ragimbert de Leuconay.

Copil fiind, păstora oile și avea o minte vie și dorință de învățătură; nemulțumit de păstorit, a căutat să învețe. S-⁠a dus la mănăstirea Saint-⁠Germain din Auxerre, unde un nobil, Bobo, i s-⁠a alăturat, apoi amândoi au ajuns la Luxeuil, mănăstirea întemeiată de Columban în 590. Acolo Valeric a învățat sub Columban, a lucrat grădina și a cultivat legume și fructe. Cu îngăduința lui Columban a plecat să predice, împreună cu monahul Waldolenus, apoi s-⁠a retras într-⁠un loc singuratic la gura râului Somme și a trăit ca pustnic. Au venit curând ucenici și s-⁠a întemeiat mănăstirea. Își petrecea ultimele zile pe un deluț lângă Leuconay. Mult după moartea lui, în veacul al X-⁠lea, o vedenie a sfântului ar fi fost folosită pentru a legitima dinastia capețienilor. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 1 aprilie (stil nou; 14 aprilie pe stil vechi).