Vasile Sokolski

Sfântul Sfințit Mucenic Vasile Sokolski, preot, pe numele întreg Vasile Petrovici Sokolski, s-⁠a născut la 30 ianuarie 1878 în satul Beloe Ozero, ținutul Sengiliev, gubernia Simbirsk, în familia unui preot. În 1902 a terminat Academia Teologică din Kazan, cu titlul de candidat în teologie, s-⁠a căsătorit și a fost hirotonit preot. În 1905 a primit titlul de magistru în teologie pentru lucrarea „Idealul evanghelic al păstorului creștin”. A predat Sfânta Scriptură la seminarele din Astrahan și mai târziu din Cernigov. Pe urmă a slujit la biserica Bunei Vestiri din insula Vasilievski, la Petrograd, a cărei parohie a rămas credincioasă Bisericii canonice când renovaționiștii au pus mâna pe administrația eparhială. Părintele Vasile a luat parte la tratativele cu renovaționiștii din 1922, care nu au dus la unire, iar membrii comisiei de împăcare au fost trimiși în surghiun.

A fost arestat în 1923 și surghiunit pe trei ani la Berezov, în ținutul Tobolsk. La întoarcere a slujit la Leningrad și a fost făcut protoiereu. În 1929 a fost arestat din nou „pentru lupta cu renovaționiștii” și surghiunit trei ani în Regiunea de Nord, în satul Cekuevo, unde aproape și-⁠a pierdut vederea. După întoarcere s-⁠a așezat cu familia la Leningrad, a slujit întâi la biserica Sfântului Apostol Matei și apoi la biserica Icoanei Maicii Domnului de la Vatoped a fostei Mănăstiri Novodevici. La 7 martie 1935 a fost arestat; întrebat despre convingeri, a spus că este nepartinic și nu se amestecă în politică, dar nu e de acord cu tăgăduirea de către comuniști a existenței lui Dumnezeu, a nemuririi sufletului și a răspunderii morale dincolo de mormânt, lucruri pe care, ca ceilalți preoți, nu le ascunde. În aceeași zi un agent NKVD a scris că este un „element periculos social”. Prin hotărârea consfătuirii speciale din 9 martie 1935 a fost surghiunit cu familia pe cinci ani în nordul Kazahstanului, la Atbasar. La 8 iulie 1937 a fost arestat de NKVD Atbasar, învinuit de „agitație defetist-⁠calomnioasă și neîncetarea săvârșirii ritualurilor religioase”, și închis. Nu s-⁠a recunoscut vinovat. A fost împușcat la 10 septembrie 1937 prin hotărârea troicii NKVD din regiunea Kazahstanul de Nord din 5 septembrie. A scris „Nemurirea și viața” (1909), „Educația creștină și învățarea copiilor de vârstă școlară” (1909), „Cosmogonia biblică” (1911) și „La strajă pastorală” (1914). A fost slăvit de Sinodul Jubiliar al Episcopilor al Bisericii Ortodoxe Ruse din anul 2000.

Este pomenit la 10 septembrie și la 7 februarie (zi mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, după stilul nou.