Vasilisa din Corint

Sfânta Muceniță Vasilisa din Corint a fost una dintre fecioarele care cântau în corul condus de Sfântul Leonid și care au fost înecate în mare, pe vremea persecuției lui Deciu, în jurul anului 250.

Leonid, născut în Peloponez, era conducătorul unui cor de femei de la o biserică. Când creștinii din ținut se ascundeau de percheziții, ele, sub îndrumarea lui, au continuat să cânte public imnuri și rugăciuni de mulțumire, singurele care mărturiseau deschis credința. Cu câteva zile înaintea Paștilor, au fost arestate la Trezena, în Argolida, și duse la Corint, înaintea guvernatorului Venust.

Guvernatorul i-⁠a făgăduit lui Leonid slavă și bogăție dacă va jertfi zeilor, dar sfântul a răspuns liniștit că el a părăsit de mult minciuna. A fost chinuit, iar pielea i-⁠a fost jupuită. Fecioarele, aduse la rândul lor, au fost mai întâi înșelate cu vorba că învățătorul lor ar fi jertfit; ele nu au crezut-⁠o și au zis că vor aduce jertfă Domnului Iisus Hristos. Au fost închise, apoi chinuite la fel ca Leonid, fără ca vreuna să cedeze. Sfintele fecioare erau Harisa, Victoria, Galina, Calisa, Nunehia, Vasilisa, Teodora și Irina.

Judecătorul a poruncit să fie aruncate în mare. Pe țărm, Harisa a început să cânte cântarea Mariei, sora lui Moise, iar celelalte au reluat-⁠o. În Sâmbăta Mare au fost urcate pe un vas, iar la câteva mile de țărm li s-⁠au legat pietre de gât și mâinile la spate. Primul a fost aruncat Leonid, care a spus că primește al doilea botez. După el au fost date valurilor fecioarele. Mai târziu, creștini evlavioși le-⁠au găsit trupurile pe țărm și au zidit o biserică mare deasupra mormântului lor.

Calendarul de pe pagină arată pomenirea la 23 martie și la 29 aprilie, în stil nou.