Vichentie de Collioure

Sfântul Mucenic Vichentie de Collioure este cinstit în Roussillon, în sudul Franței, și moaștele lui se păstrează la Collioure. Nu există urme istorice sigure ale existenței lui, iar de multe ori este încurcat cu Sfântul Vichentie de Zaragoza sau cu Vichentie Ferrer.

După tradiție, a fost mucenicit în anul 303 sau 304, în vremea prigoanei lui Dioclețian, pe insuliță unde trăia și unde se află azi capela. Se spune că era căsătorit cu Sfânta Eladia. Pretorul Dacian, care conducea prigoana în Galia și Hispania, l-⁠ar fi arestat ca creștin. Vichentie a refuzat să aducă jertfă zeilor și a îndurat multe chinuri: a fost biciuit, atârnat în cârlige de fier, aruncat pe pietre ascuțite. Închis, rănile i s-⁠ar fi vindecat peste noapte; Dacian a socotit că era vrăjitorie și l-⁠a ars pe un eșafod, la 19 aprilie. Mulți care luaseră parte la chinuri și la execuție s-⁠ar fi făcut apoi creștini.

Rămășițele au fost păstrate la Collioure, al cărui ocrotitor este sfântul. În timpul asediului din 1642 au fost mutate în castel și s-⁠au pierdut în război. În 1700, abatele Prats a adus de la Roma o mică părticică, ajunsă la 16 august, iar o lună mai târziu a sosit alta; ambele sunt păstrate în biserica Notre-⁠Dame-⁠des-⁠Anges. În 1701 s-⁠a ridicat o capelă pe o insuliță stâncoasă. Este ocrotitorul pescarilor din Collioure. Se pomenește la 19 aprilie, iar la Collioure și la 16 august, după calendarul apusean (stil nou). Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.