Victor Kiranov

Sfântul Sfințit Mucenic Victor Kiranov a fost protoiereu în Berdiansk și a murit în lagărul de la Temnikov, la 30 martie 1942, după ani de anchetă, bătăi și temniță.

Viața

S-⁠a născut la 8 martie 1881, în satul Manuilovka din ținutul Berdiansk, gubernia Taurida, în familia preotului Mihail Kiranov. Strămoșii lui erau bulgari, veniți în Rusia în 1830 ca să scape de turci; străbunul său, preotul Protasie, mort în Turcia în 1773, îi poruncise urmașilor să nu se ferească de preoție dacă vor fi chemați. A terminat seminarul din Taurida și în 1903 a intrat la Universitatea din Iuriev, dar a plecat după un an și a slujit ca psalt la biserica Sfintei Treimi din Novoprokofievka. S-⁠a căsătorit cu Antonina, fiica preotului Petru Troițki. La 30 octombrie 1905 episcopul Alexie Molceanov l-⁠a hirotonit preot, la biserica Acoperământului Maicii Domnului din Bolșaia Blagoveșcenka. La începutul anilor douăzeci a fost ridicat protoiereu și numit paroh la catedrala Înălțării din Berdiansk, iar după închiderea ei, în 1928, la biserica Acoperământului, singura din oraș, și protopop al districtului. A dat adăpost în ea preoților rămași fără parohii și a înființat o casă de ajutor pentru clerul sărac.

Arestarea

Arhiepiscopul Gheorghe Delie al Dnepropetrovskului, arestat în 1936, i-⁠a învinuit din slăbiciune pe preoții din Berdiansk, între care și pe părintele Victor, că ar fi fost atrași la spionaj și diversiune. În 1936, biserica Acoperământului era amenințată cu dărâmarea, ca din cărămida ei să se facă o școală. Cei trei preoți ai ei au chemat parohia la o adunare, ținută la 8 ianuarie 1937, la care au venit aproape patru mii de oameni. Mulți au vorbit împotriva închiderii, iar unul a spus că vor aduna bani pentru piatră dacă e nevoie de o școală. Părintele Victor i-⁠a mulțumit cu căldură. Biserica a fost totuși închisă, iar în vara lui 1937 preoții au fost arestați la Berdiansk.

I s-⁠au citit mărturii mincinoase: că ar fi poruncit să se otrăvească fântânile în ziua alegerilor și le-⁠ar fi dat otravă, și că ar fi dat și primit mesaje de spionaj pentru episcopul Gheorghe. A refuzat să le confirme și a fost bătut crunt, apoi interogat zi și noapte, timp de treisprezece zile, cu o pauză de șase ore. După o lună a semnat împotriva sa mărturii false, dar procurorul a găsit ancheta nesatisfăcătoare, iar Moscova a trimis dosarul înapoi. La confruntarea cu un preot lepădat de rang, care a spus că Victor ar fi vorbit împotriva colhozurilor și l-⁠a îndemnat să treacă la muncă cinstită, el l-⁠a numit „prost”, ceea ce i-⁠a adus zece zile de carceră. La 7 martie 1939 a retras în scris primele declarații smulse și a afirmat că nu se recunoaște vinovat. A fost trimis la închisoarea din Zaporojie.

Lagărul

Din închisoare le scria celor apropiați că drumul mântuirii trece prin suferință, apoi răbdare, apoi smerenie, și că e nevinovat în fața statului, dar vinovat în fața lui Dumnezeu pentru păcatele lui. La 29 octombrie 1939 troica NKVD l-⁠a osândit la opt ani de lagăr, iar el a fost trimis în regiunea Novosibirsk, la Asino, apoi, în 1940, la Temnikov (fosta pustie Sarov). Din lagăr scria că a lucrat la tăiat lemne, la sortat legume putrede, ca om de serviciu în baracă, purtând haine de lagăr și opinci, iar în 1941 a fost trecut printre invalizi, la împletit plase. Primea pachete de la familie și le mulțumea cu bucurie, dar îi ruga să nu mai ceară întâlnire, pentru a nu le aduce lacrimi și cheltuieli. După începutul războiului situația deținuților s-⁠a agravat și mulți au murit. Protoiereul Victor Kiranov a murit în lagărul Temnikov la 30 martie 1942 și a fost îngropat într-⁠un loc necunoscut.

Sfântul este pomenit la 30 martie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, la 2 decembrie în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Mitropoliei Crimeii și la 28 decembrie în Soborul sfinților din Crimeea.