Vladimir Cetverin

Sfântul Sfințit Mucenic Vladimir Cetverin a fost preot în gubernia Simbirsk și a fost împușcat la 2 septembrie 1918, fiindcă a refuzat să predea registrele de stare civilă și averea bisericii. Moaștele lui s-⁠au păstrat neputrezite.

S-⁠a născut în 1874, în satul Barahman-⁠Gart din ținutul Ardatov, gubernia Simbirsk, într-⁠o familie simplă și evlavioasă. Din tinerețe a iubit învățătura și a fost învățător la o școală de cărturărie, apoi șapte ani la școala parohială din Kutievo. La douăzeci și nouă de ani a cerut să fie hirotonit, a fost făcut întâi psalt, în mai multe sate, și a urmat cursurile misionare ale Academiei din Kazan. La treizeci și șase de ani a fost hirotonit preot pentru biserica din Siriatino, unde a fost și învățător în școala parohială și învățător de religie în satul vecin. Până în 1915 părintele Vladimir și preoteasa Maria aveau unsprezece copii, dintre care trei au murit mici; mulți dintre ceilalți s-⁠au făcut învățători, iar trei dintre fii au murit și ei ca mucenici, împușcați. Apoi a slujit la biserica Nașterii Domnului din Barahman-⁠Gart, unde cea mai cinstită icoană era cea a Maicii Domnului din Kazan, în fața căreia se ruga cu lacrimi pentru toată turma.

În vremea tulburărilor, parohienii i-⁠au încredințat păstrarea grâului, cu care el a fost foarte grijuliu; când unii din sat au vrut să ia tot grâul în schimbul unor bani falși, a descoperit viclenia și i-⁠a apărat pe oameni. Atunci prigonitorii au cerut să încalce taina spovedaniei și să dea registrele. A preferat să sufere decât să încalce jurământul preoțesc. Au apărut martori mincinoși, care l-⁠au învinuit că nu a îndeplinit porunca puterii sovietice despre predarea registrelor, că a dus la ruină finanțele țării și că nu a predat arma de foc, iar sătenii au fost păcăliți să-⁠și caute alt preot.

La 19 august 1918 a slujit ultima Liturghie și a fost arestat, fără nicio învinuire. Au început interogatoriile, la care a fost învinuit de „propagandă împotriva puterii sovietice”, dar el, străin de politică, a răspuns că slujirea preotului nu este împotrivirea față de puterea pământească, ci împlinirea voii lui Dumnezeu „precum în cer așa și pe pământ”. Sătenii din Barahman-⁠Gart s-⁠au rugat pentru el și au cerut eliberarea, iar protopopul ținutului, părintele Constantin Benevolenski, l-⁠a apărat. Totuși a fost osândit la moarte. La ora unu noaptea, la 2 septembrie 1918, a fost scos la împușcare și a primit sfârșitul mucenicesc fără cârtire. Moaștele i s-⁠au păstrat neputrezite în mormântul prin care curgea un izvor rece; au rămas întregi și crucea de la piept și Evanghelia pusă în mâna lui.

În biserica Sfântului Alexandru Nevski din Zelenograd, unde moaștele sale sunt cusute în antimis, hramul este la 2 septembrie, ziua pomenirii sfântului. Este pomenit la 2 septembrie și, după stilul nou, la 7 februarie (dată mobilă) în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse.