Vulbas

Vulbas (Villebaud, Willebaud) a fost un nobil burgund din veacul al VII-⁠lea, înmormântat la Saint-⁠Vulbas, în Franța, și cinstit ca mucenic în Biserica din Apus. Este pomenit la 10 mai.

S-⁠a născut într-⁠o familie nobilă din Burgundia și a slujit mai întâi în oastea regelui franc Dagobert I, a condus expediția acestuia împotriva gasconilor și s-⁠a întors biruitor în ținutul său cu titlul de patriciu al Burgundiei. După moartea lui Dagobert, nobilii burgunzi au hotărât să nu mai aibă mare majordom, dar regina Nantilda l-⁠a numit totuși pe Flachoad. Acesta, gelos pe autoritatea lui Vulbas asupra nobililor, i-⁠a purtat o ură nemiloasă și l-⁠a pus să fie ucis, în 642 după o sursă, în jurul lui 650 după alta, lângă Autun. Se spune că ucigașul a murit curând după aceea în mari dureri. Sfinții Eligiu și Audoen, care l-⁠au cunoscut, au mărturisit despre curajul, dreptatea și evlavia lui, iar Vulbas a fost socotit mucenic, mort nu pentru credință, ci pentru dreptate.

Monahii mănăstirii Condat i-⁠au mutat trupul în biserica din Saint-⁠Vulbas, care păstrează și azi sarcofagul de marmură albă. Mormântul a fost loc de pelerinaj până în veacul al XIX-⁠lea; în Revoluție sarcofagul a fost spart, apoi refăcut, și a fost ocrotit ca monument istoric în 1920.