Vulfie de Abbeville

Sfântul Cuvios Vulfie de Abbeville (numit și Wulflagius) a fost preot și pustnic în Ponthieu, în nordul Franței, și a adormit în jurul anului 643. S-⁠a născut la Rue, în Somme, spre sfârșitul veacului al VI-⁠lea.

A fost cleric sub îndrumarea Sfântului Riquier de Centule și a fost hirotonit preot de Berchond, episcopul Amiensului, deși era căsătorit și avea trei fiice, după ce făgăduise să trăiască în curăție. A fost primul preot din Rue și, după tradiție, a întemeiat acolo o biserică închinată Duhului Sfânt. Luând din nou viața de familie, și-⁠a recunoscut greșeala și a plecat în pelerinaj la Locurile Sfinte, ca să se pocăiască; în drum spre casă a trecut prin Roma, unde a primit dezlegare de la papă.

Întors la Rue, s-⁠a retras într-⁠o sihăstrie din pădurea Chelle, lângă Regnière-⁠Écluse, și acolo a adormit, după ce a primit vizita lui Riquier, a Sfântului Valeriu de Leuconay și a Sfântului Iodoc (Josse) și a făcut minuni. A fost îngropat doi ani lângă sihăstria lui, apoi trupul i-⁠a fost mutat la mănăstirea Forest-⁠Montiers, aproape de Rue.

În veacul al IX-⁠lea, moaștele au fost duse la mănăstirea Saint-⁠Saulve din Montreuil, sub cuvânt că vor fi ferite de năvălirile vikingilor. În 1635, o împărțire a lor între Montreuil, Rue și catedrala din Amiens a degenerat în răscoală, iar moaștele rămase la Montreuil se află acolo și azi. Biserica din Rue îi poartă numele și are un tablou cu sfântul propovăduind enoriașilor. Este pomenit la 7 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.