Zoe din Atalia

Sfânta Muceniță Zoe din Atalia a fost o roabă creștină din Pamfilia care, împreună cu soțul ei Hesper și cu fiii lor Chiriac și Teodul, a murit în cuptor în veacul al II-⁠lea, în vremea împăratului Adrian (117-138). Sunt pomeniți împreună la 2 mai, după calendarul Bisericii Greciei.

Familia era robită în casa romanului Catul și a soției lui, Petradia, care le interziceau să se roage și să-⁠L laude pe Dumnezeu și le dădeau uneori porunci potrivnice Evangheliei. Sinaxarul istorisește că Sfânta Zoe mergea seara la străjerul care păzea palatul și îl trimitea să se culce, fiind obosit, apoi îi lua locul. La porțile palatului erau câini care sfâșiau pe săracii veniți să ceară ajutor; Zoe lua pâinea primită pentru hrana familiei, arunca puțin câinilor ca să tacă, iar restul îl împărțea săracilor, spunându-⁠le: „Faceți-⁠vă creștini, robi ai lui Hristos, căci numai El este Mântuitorul lumii”.

În anul 125, când Catul a avut un fiu, a vrut ca toți robii lui să sărbătorească și a poruncit ca la o masă comună toți să mănânce din belșug carne jertfită idolilor și să bea vin. Hesper și familia lui s-⁠au mulțumit cu mâncare uscată. Stăpânul a observat și a poruncit să fie siliți să mănânce, dar toți au refuzat și au spus că regretă că de data aceasta nu-⁠l vor asculta. Înfuriat, Catul a poruncit să se aprindă un cuptor mare și i-⁠a aruncat înăuntru pe cei patru mucenici. Dimineața, când au deschis cuptorul, i-⁠au găsit pe toți morți, dar trupurile nu li se arseseră. Pe Sfânta Zoe împăratul Iustinian (527-565) a cinstit-⁠o cu o biserică lângă biserica Sfintei Ana, în cartierul Deuteron al Constantinopolului; Vasile I (867-886) a reclădit-⁠o din temelii, pentru că se prăbușise.