Boris-⁠Mihail

Sfântul Întocmai cu Apostolii Boris-⁠Mihail a fost cneazul Bulgariei din anul 852 până în 889, cel care a primit Sfântul Botez și a adus la creștinism poporul bulgar. La botez a primit numele Mihail, de la nașul său, împăratul bizantin Mihail al III-⁠lea. Este botezătorul Bulgariei și ocrotitorul Bisericii bulgare. Biserica îl pomenește la 2 mai.

Domnia și botezul

Boris era fiul hanului Presian și a urcat pe tron în anul 852. Țara lui, pe malul Dunării, era alcătuită din bulgari de neam turcic și din slavi, cu credințe și obiceiuri deosebite, iar vecinii mai puternici, Bizanțul și regatul franc, o amenințau. Primii ani ai domniei au fost greu încercați de războaie, foamete și ciumă. Boris a înțeles că o credință comună va uni poporul și va întări țara. Despre cum a ajuns la creștinism se povestește în mai multe feluri: prin sora lui, crescută creștină la Constantinopol, printr-⁠un rob grec, sau printr-⁠o icoană a Judecății care l-⁠a înspăimântat. Cu siguranță au contat și socotelile politice.

La sfârșitul anului 863, în vreme de foamete, Mihail al III-⁠lea a pornit război împotriva Bulgariei. Boris a făcut pace, făgăduind să primească creștinismul după rânduiala Răsăritului. La începutul lui 864 a fost botezat în taină la Pliska, împreună cu familia și cu unii dintre boieri, avându-⁠l naș pe împărat și primind numele Mihail. Tradiția veche mai spune că botezul l-⁠a săvârșit Sfântul Metodiu. Apoi i-⁠a botezat și pe supușii lui, prin preoți bizantini. Mulți dintre boierii păgâni s-⁠au împotrivit și, în vara anului 865, au pornit o răscoală, pe care Boris a înăbușit-⁠o cu asprime, osândind la moarte cincizeci și doi de boieri cu familiile lor.

Între Roma și Constantinopol

Boris voia o Biserică proprie, cu episcop al ei, ca să nu depindă de Bizanț. A scris Patriarhului Fotie, dar răspunsul nu l-⁠a mulțumit. În 866 a trimis soli la papa Nicolae I, cu o sută șase întrebări despre viața creștină, iar papa i-⁠a răspuns și a trimis misionari. Dar a refuzat cererea de a-⁠l face pe Formosus arhiepiscop al Bulgariei. Fotie a răspuns printr-⁠o enciclică în 867. La sinodul de la Constantinopol din 870, Bulgaria a fost așezată sub Constantinopol, ca arhiepiscopie cu conducere proprie.

Literele slavone

Când ucenicii Sfinților Chiril și Metodiu au fost izgoniți din Moravia, în 885-886, Boris i-⁠a primit cu dragoste. Clement și Naum, de neam slav bulgar, au primit sprijin și au întemeiat școli la Pliska și la Ohrid, unde slujitorii Bisericii erau pregătiți în limba poporului. În 893, la adunarea de la Preslav, limba slavonă a fost hotărâtă ca limbă a Bisericii și a statului, în locul limbii grecești. Așa s-⁠a născut cultura scrisă slavă. Boris a ridicat în același timp biserici și mănăstiri în toată țara.

Retragerea

În 889 Boris a lăsat tronul și a intrat în mănăstire. Fiul său mai mare și urmaș, Vladimir-⁠Rasate, a încercat să readucă păgânismul. În 893 Boris a ieșit din mănăstire, l-⁠a răsturnat și l-⁠a orbit. La adunarea de la Preslav a așezat pe tron pe fiul său mai mic Simeon, cu amenințarea aceleiași pedepse dacă și acesta se leapădă de credință. Apoi s-⁠a întors în mănăstire. Pe la 895 a ieșit încă o dată, ca să-⁠l ajute pe Simeon împotriva ungurilor.

Sfârșitul

Boris a murit la 2 mai 907, în mănăstirea unde se retrăsese. Locul nu se știe sigur: poate lângă Preslav, lângă Pliska sau la mănăstirea Ravna, lângă Varna. Biserica Ortodoxă îl cinstește ca sfânt și Întocmai cu Apostolii, pentru că a adus un întreg popor la Hristos. Pomenirea lui se face la 2 mai, iar a tuturor sfinților părinți bulgari, în a doua duminică după Rusalii.